turma și oaia neagră

cică era odată un șioban, care se ducea pe deal cu oile. cu dânsu lua un notebook (sau un lap-top). când oile se odihneau, el se mai întindea, la umbra unui copac, și se uita la notebook. eu nu știu exact ce făcea – se juca, asculta cântece de pe youtube sau citea.

deasupra lui, neașteptat, a trecut un cârd de păsări, vrăghii matincă erau. nu știu ce s-a întâmplat, dar taman atunci la toate zburătoarele (peste o sută cam erau, nu știu precis) a început să li se facă rău și greață. și, imaginați-vă, cum toate se găinățau și borau pe șioban și pe lap-topul lui, așa cum numai vrăghiile știu…

ce-a urmat, nu știu, pentru că a avut loc o „maaaare schimbare”

p.s. când o „oaie neagră” va învăța să accepte respecte și alte păreri decât cea pe care o are ea?
ca să nu-i numească pe cei care îl susțin pe Pavel Turcu proști. sau pe cei care preferă cărțile tipărite în locul celor electronice – cu acces mai limitat la lumină. sau pe cei care merg la „Patria” – antistataliști… face abstracție de la problemă și atacă persoana.

și acum mă întreb: ce-i mai bine? o turmă sau mai multe „oi negre”?