E NEVOIE DE SACRIFICIUL ANEI ?
Despre drumurile noastre- fie ca e vorba de strazi sau bulevarde din toate orasele, mai mari sau mai mici din scumpa Romanie, sosele judetene sau nationale, autostrazi mai vechi sau in construtie- cred ca s-a dus veste-poveste in intreaga Europa. Ce se construieste vara, dupa sosirea primei zapezi , iarna ele devin adevarate capcane pentru soferii care incearca zadarnic sa evite gropile si” sleaurile ” create pe aceste drumuri asfaltate cu mari eforturi si bani grei.
Ce se intampla? Aparent, totul pare in regula. Licitatii la care participa antreprize – unele dintre ele cu “firma”- faimoase pentru lucrarile de acest gen facute peste hotare. E drept, poate parea suspecta castigarea acestor licitatii , mai cu seama in Capitala, de mereu aceleasi companii. Nu condamn, ma marginesc doar sa constat. Si sa intreb: oare lucrarile nu au o garantie de macar cativa ani, trei, cinci, sau atat cat prevad normativele ?
Prin profesiunea de publicist, am fost martor – inante de 1989- la ridicarea unor mari constructii, a unor orase intregi, a unor baraje care au rezistat la seisme care treceau si de 7 grade. La cutremurul din martie 1977 nu s-au prabusit decat cladiri vechi, o singura scara dintr-un bloc nou a cazut , blocurile “ceausiste”- urate, adapostesc si azi milioane de oameni, nu toti ceatenii tarii- in vremea boom-ului imobiliar – si-au putut constri vile in cartiere rezidentiale.
Si in anii aceea, stazile sau soselele, putine cum erau, se mai stricau in timpul iernii. Dar nu in asemenea proportii, si nu doar la cateva luni de la construirea sau reararea lor. Nu mai avem mesteri si ingineri priceputi, balastrul, cimentul, asfaltul sa se fi degenerat in asa hal, incat sa se “topeasca” la prima incercare ? Nu mai exista Institute de control al calitatii? Banuiesc ce vor spune unii: “In Italia sau Spania, clima e blanda, de aceea soselele rezista mai bine .” Oare ? Iata ca iarna aceasta, cel putin pana acum, a fost mai aspra in Occident sau in SUA decat la noi, si n-am observat ca drumurile lor sa fi suferit cine stie cat, dupa trecerea viscolului si inlaturarea zapezii. Ce sa mai spunem de Germania sau tarile scandinave, in care iarna e , deobicei, mai lunga. Drumurile se prezinta la fel de bine, pe orice vreme.
Nu sunt specialist in constructie, dar ca simplu traitor de cateva zeci de ani pe meleagurile noastre, imi vine sa cred ca ceva e putred..nu. nu in Danemarca, ci la noi, in Romania. Si-mi vin in minte versurile din cunoscuta Balada a mesterului Manole care- pentru a termina mandra Manastire a Argesului a caror ziduri ridicate ziua se prabuseau naoaptea- a visat ca trebue sa -si zideasca sotioara, pe Ana, in aceste ziduri.
“Manoli turba si mereu lucra. Zidul se suia si o cuprindea pin’ la costisoare, pin’ la titisoare, pin’ la buzisoare, pin’ la ochisori, incit , vai de ea, nu se mai videa, ci se auzea din zid ca zicea:- Manoli, Manoli, mestere Manoli! Zidul rau ma stringe, viata mi se stinge!…”
Sa fie nevoie de sacrificiul Anei pentru a salva drumurile noastre? Sau mai degraba sa “ingopam”in asfaltul soselei pe antreprenorii cei priceputi, laolalta cu aceea care au incasat dividendele pentru aprobarea lucrarilor de mantuiala?
In rest, sa auzim numai de bine !
Nicolae Holban

Sursa
2010-01-16 15:00:24