Învăţarea poeziilor pe de rost elevează spiritul sau îl imbecilizează?

Ziariştii moldavi au profitat de ocazie ca să-şi pună din nou în evidenţă spiritul servil, îndemnându-i pe cine le nimerea în cale, în special pe copii şi politicieni, să le recite ceva din Eminescu cu prilejul aceluiaşi jubileu anual nesuferit, al Poetului Nepereche Îndrăgostit de Veronica Micle,  Luceafărul Poeziei Noastre.  Deci, turuirea unei poezii de-a lui Eminescu ca un papagal ar însemna în viziunea multor gazetari de la Chişinău enciclopedism, cultură elevată şi o modalitate de a-ţi pune în evidenţă înalta apreciere vizavi de Poet,  cel naţional.  Cam la toate emisiunile de ştiri s-au dat pe post bustul lui Eminescu, oameni cu flori care păreau emoţionaţi, flori sub bust, ca simbol al aprecierii creaţiei poetului mitic şi jurnalişti provocatori care îşi puneau victimele să recite ceva din Eminescu.

Să nu ştie oare un jurnalist,  sau cel puţin să intuiască, că învăţarea poeziilor pe de rost n-are nimic în comun cu adevărata dragoste pentru literatură, că profii, atunci când obligă elevii să memoreze versurile şi să le turuiască în faţa clasei ca un papagal în colivie, ucid din faşă orice interes pentru poezie, simţul critic, gândirea pe cont propriu, înlocuindu-le cu surogatele elaborate prin biroul unui academician prăfuit şi acrit de viaţă, ale unei profesoare şi mai acrite de salariul mizerabil pe care îl primeşte, de viaţa grea şi insuportabilă, de condiţia de profesor, de frustrările vieţii intime, poate, şi încă de multe altele.

Bineînţeles că nu ştiu, pentru că dacă ar şti, n-ar mai face jurnalismul pe care îl fac: de buzunar, aservit, alienat, închistat, perpetuator de clişee şi tipare ostile spiritului liber, creativ,  şi lista de epitete ar putea fi continuată. Şi ar evita cu siguranţă să mai fie penibili de jubileele poeţilor cu cererea neroadă adresată trecătorilor nevinovaţi de a le recita poezii. Bine măcar că de ziua sculptorilor nu te obligă nimeni să ciopleşti în piatră sau în marmură.