EMINESCU ESTE ACASĂ!

Mergând pe cărarea timpului şi dorindu-ne cu mare ardoare să-l întoarcem înapoi pentru câteva clipe, nu vom putea nicidecum…Există totuşi focul ce arde în inimă pentru totdeauna, maiestrul care a adăpostit în sufletul nostru: “Îngerul palid cu priviri curate,/voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate…”(Epigonii)

Era o perioadă in Basarabia, când românii de acolo plecau neântrebaţi  la şcoala  şi căutau prin biliotecă în grabă, cu teamă dar cu speranţă cartea care varsă din ea lumină când o deschizi,  o căutau disperaţi, până bibliotecara le spunea că a luat-o un elev şi nu o va mai aduce. Orfelinatul istoriei le permitea să privească la televizor toţi poeţii din lume dar numai pe al lor nu. Întrebându-i pe noii şi străinii lor profesori de ce se-ntâmplă una ca asta, ei le răspundeau discret că nu le permit ca să se denatureze. Se întâmpla de multe ori ca înainte de somn în numeroase familii de ţărani, cineva să sară din pat şi să înceapă în bezna nopţii a povesti despre un poet care urca serile pe deal aducea luna, stelele, pe pământ, legăna codrii şi liniştea apei nefiind Mesia, ci doar limba dulce a mamei. Aceşti bieţi oameni nu îl vedeau, nu-l studiase dar îl simţeau şi il plângeau cu lacrimi fierbinţi, îl simţeau cu toate fibrele lor istorice pe poetul care nu-l văzuse niciodată dar le era drag sufletului fiindcă era al lor, astfel se adeveresc a mia oară spusele poeţilor: ”Eminescu-i peste tot”.

Tind să cred că românii din toată lumea, basarabenii de pe tot spaţiul românesc simt că astăzi, 15 ianuarie, porneşte luceafărul din cer să ne lumineze calea şi să ne cânte ţara şi limba aşa cum a făcut-o de 160 ani încoace. Acum dorinţa ne este împlinită îl găsim pe marele poet oriunde, să-l primim în casele şi sufletele noastre pe cel care a fost, dincolo de toate acestea la un loc şi de fiecare în parte, o CONŞTIINŢĂ. De aceea, noi studenţii basarabeni din Craiova  ne vom ambiţiona să-i recunoaştem eminenţa şi preeminenţa spirituală, să-l onorăm ca model tutelar şi să-l apărăm prin poeziile, textele sale publicistice, scrise la vremea aceea, pentru vremea de acum..

Au fost şi sunt  timpuri răzvrătite care încearcă s-ă doboare coloanele infinitului şi să ne şteargă insistent urmele aripilor din urmă…eu cred că n-o să reuşească atâta timp cât noi vom fi uniţi şi există Eminescu.

Autor : Cupcea Radu