Voi fi si eu candva- al vietii regizor,
Iar tu actrita mandra in rolul principal.
Si tot eu voi allege- al scenei alb décor,
Iar tu vei umple sala de mila si de dor.

Am sa m-asez pe scaun, si voi privi atent:
Cum joci rolul miresei cu altul langa tine,
Si-atunci te va cuprinde fiorul de regret,
Si-atunci ai sa ma cauti, sa vii iar langa mine.

Si am sa fac sceneta in trei sau patru acte,
Si dura am s-o fac si foarte nemiloasa,
Si fiecare act am sa-l incep cu toate,
Cu tot ce m-a durut, cu amintirea arsa.

Si ai sa plangi amarnic ca soarta este dura,
Ca viata-ti este teatru, pictata in asfalt,
Si-atunci eu te voi umple cu mila si caldura—
Iertand orice greseala de pe al vietii raft.

Si am s-ajung sa fiu actor de rand ca tine
Iar bunul Dumnezeu va pregati sceneta,
Cu lacrimi cu lumini, cu rele si cu bine,
Si tot ce-a mai durut isi va lua amprenta.