Pavel Turcu are ceva în plus
Voi aici credeţi că lumea şi-a ieşit din minţi, dar... aveţi dreptate. De cîteva zile, lumea-ntreagă este emoţionată. S-a umplut internetul de emoţii. Lacrimi, chiote şi răcnete. Pavel Turcu e un om simplu. Dar Pavel Turcu mai este şi un fenomen — în sfîrşit Moldova desfăşoară Europei o poveste frumoasă. Şi europenii apreciză. Englezii deja au înţeles cine va fi cîştigător la Oslo. Se uită în urmă, peste umăr, şi se scarpină în cap.
Traduc un articol care mă înaripează:
Eurovision 2010 a creat primul său superstar. Şi ironia este că el, probabil, va deveni mult mai bine cunoscut şi bogat decât oricine va ridica trofeul la Oslo la 29 mai. Când televiziunea din Moldova a permis pentru oricine — absolut oricine — să prezinte un cântec pentru acest an la selecţia naţională, ei au primit o piesă care a creat o senzatie de la nivel naţional. Pavel Turcu este un agent de securitate, a fost numit şi Susan Boyle a Republicii Moldova, după ce piesa lui pentru Oslo, Imn Eurovision, s-a răspândit rapid pe web.
Cu doar 87 de melodii prezentate, Republica Moldova încă decide ce cântec să plece în Norvegia, dar există o mare posibilitate ca valul de interes/ simpatie/ incredibilitate care a mers în favoarea surprizelor anterioare ca Dustin the Turkey din Irlanda sau "We are the winners" din Lituania acum trei ani şi chiar Scooch pentru Marea Britanie) să îl trimită pe Pavel direct pe arena Telenor. Şi de acolo ar putea cuceri continentul.
(Eurovision 2010: Moldova's Got Talent. Sort of. Meet Pavel Turcu)
Între timp începusem să scriu despre oamenii foarte inteligenţi şi complexaţi şi oamenii simpli şi deschişi, ceva în genul comentariului făcut pe reţeaua rusă vKontakte.
Ion Grosu написалвчера в 23:10Иногда очень умные люди — злые и неинтересные. А есть простые трактористы — но они добры, открыты и их народ любит. Таких сразу видно.
А злые, умные, высокомерные люди, пишут про них комменты. Потому что они боятся насмешек. А Павлик не боится. Он идет своей дорогой.
Dar nu mi-a ieşit. Chiar am compus un cuvînt lung, pentru fani — intelectocentrismul (un fel de apreciere a valorii unui om aproape exclusiv bazată pe IQ-ul lui, de parcă puţini genii răi ne-a dat istoria) — am scris şi o introducere:
Prima asociere pe care mi-o produce cuvîntul "intelectual" este bucătăria. Există o credinţă populară că anume bucătăria era spaţiul unde în URSS circulau ideile. În familia mea bucătăria întotdeauna a fost cel mai popular loc de comunicare. Poate se datorează planificării apartamentului sau poate faptului că era camera nimănui, restul fiind camerele cuiva anume. Oricum bucătăria era în URSS simbolul cenzurii, un spaţiu de refugiu, metrul pătrat de libertate, de deschidere şi de sinceritate.
Dar am renunţat. Sunt agitat şi obosit pentru filosofie. E vreme de trăit. E timpul să acţionăm. Analizele vor fi postum.
Mîine organizăm un flash mob. Anunţul, ca şi programul lui Pavel, îl găsiţi pe http://www.pavelturcu.com/
Relaxare să primiţi!
Sursa
2010-01-14 18:45:32