« E uşor să fii român în România, dar e mult mai greu să-ţi păstrezi identitatea românească în afara graniţelor. »

Conform ultimului recensământ, câţi etnici români sunt în Serbia ?
În Serbia trăiesc astăzi 35.000 de români şi 50.000 de vlahi. Noi, românii din Banat ne proclamăm români, iar fraţii noştri din Timoc ca vlahi, dar nu toţi, doar 5000 din cei 35.000 sunt timoceni. Numărul românilor din Banatul sârbesc a scăzut dramatic în ultimele 2 decenii. Din 65.000 câţi eram în 1980 am ramas numai 30.000. Mulţi au emigrat în occident, dar şi mai mulţi români au fost asimilați etnic, fenomen care este inamicul nostru nr.1.
Conform recensământului din 1921, în regatul Iugoslav au trait 230.000 români, majoritatea în Timoc. Dar în 1950 , în Timoc n-a mai rămas nici un român conform recensământului comunist titoist. Toţi au fost înscrişi ca sârbi de către autorităţile mincinoase comuniste. Datele reale arată însă că în Timoc sunt circa 300.000 de români care trăiesc în 155 sate pur româneşti şi 65 de localități mixte. Trăiesc în 3 regiuni acolo, în Timoc, Morava si muntele Homolje. Din păcate, majoritatea românilor au fost asimilați şi se declară astăzi sârbi. Sper că mulţi se vor trezi din somnul cel de moarte până la următorul recensământ şi vom avea peste 100.000 de români (români şi vlahi timoceni).

Care e atitudinea autorităţilor de la Belgrad faţă de comunitatea românească ?
Există două politici ale statului sârb. Prima se aplică la noi în Banat, aici românii au drepturi depline, şcoli, ziare, programe Tv şi biserici în limba română.
A doua politică e în Timoc unde fraţii noştri n-au aproape nici un drept. Autorităţile se tem de renașterea lor naţională fiindcă sunt mulţi. Bănăţenii şi timocenii sunt cea mai mare minoritate din Serbia, mai numeroşi chiar şi decât ungurii, care sunt 290.000 în Backa. Românii timoceni au fost declaraţi cea mai discriminată minoritate din Europa în 2007 la Consiliul Europei.

Cum a fost prima ta întâlnire cu România ?
Prima mea întâlnire cu Romania a fost în 1981(eu fiind născut în 1973) pe timpului lui Ceauşescu. Tatăl meu a lucrat la o firmă în Bucuresti. Pe vremea aceea nici nu ştiam că sunt român, credeam că sunt iugoslav şi că sunt străin în România.
Comunitatea românească din Serbia este ajutată destul de Statul Român?
Avem numai sprijin moral din partea autorităţilor de la Bucureşti, dar nimic concret. Nu avem dreptul la cetăţenia română, fondurile europene le accesăm foarte greu. Nici nu putem spune că autoritățile române s-au zbătut pentru drepturile noastre la Bruxelles şi Strasbourg. Dar trebuie menţionat, în acelaşi timp, că studenţii noştri beneficiază de burse la Universităţile din România, au cămin asigurat, plus o bursă lunară.. Colaborăm mai mult cultural, suntem înfrăţiţi cu mai multe localităţi din România, suntem vizitaţi de ansambluri folclorice din România şi noi, la rândul nostru, mergem la ei. Dar când e vorba de drepturile noastre elementare în Timoc, sprijinul oficial e numai verbal. Concret n-au intervenit deloc (în afara domnului Cubreacov care s-a zbătut pentru noi la Strasbourg). Se pare că se tem să nu strice frăţia lor falsă cu autorităţile sârbe şi nu vor să-i supere.
Au intervenit o dată când au vrut localităţile sârbe să colonizeze 3000 de ţigani la un sat romanesc şi l-au salvat de distrugere. Dar trebuia să facă acelaşi lucru şi în anii ‘90 când Milosevici a colonizat mii de refugiaţi sârbi peste noi, românii bastinasi de aici, din Banat.

Un mesaj pentru românii de pretutindeni
Un salut călduros pentru toţi românii basarabeni şi pentru toţi românii de pretutindeni. Voi mai bine înţelegeţi problemele noastre decât românii din România fiindcă şi voi aţi trăit sub stăpânirea slavă atâţia ani. E uşor să fii român în România, dar e mult mai greu să-ţi păstrezi identitatea românească în afara graniţelor. Unire, fraţilor basarabeni, să trăiască România Mare în vechile ei hotare!