Rusa domină nu doar la Patria, ci şi la Pizza de Italia, Spitalul Republican sau MAI

“Dă Doamne, mintea moldoveanului cea de pe urmă!”

Schimbarea de la Chişinău pare să se producă nu doar la nivel politic, ci şi la cel mental. În sfârşit! Unii îşi schimbă perspectiva după 2009 pentru că abia acum li se deschid ochii, alţii pentru că simt că aşa e bine, iar cea de-a treia categorie – pentru că începe să revină la modă patriotismul de altă dată şi nu vor să piardă trenul. E şi multă sinceritate, dar şi multă făţărnicie. În fine, să sperăm că efectele vor fi cele bune.

Încă opt ani de comunism lingvistic

Nu voi analiza tipurile enumerate mai sus, ci voi spune doar că întreaga perioadă patronată de tovarăşul Voronin a avut efecte culturale cel puţin la fel de grave ca şi cele economice. Gândul mă duce la perioada sovietică, mai exact la anii 60. De ce anume atunci? Explicaţia o găsim în extraordinara carte a lui Constantin Cheianu – „Sex & Perestroika” (Cartier, 2009).

În aceast volum autobiografic, autorul povesteşte, printre altele, cum, în câteva luni de activitate în presă, a însuşit la perfecţie regula conform căreia nu trebuia să depăşească numărul prestabilit de cuvinte „grele”. Cuvintele grele fiind neologismele, care te ajutau să scrii expresiv, concis şi la obiect. Cheianu spune că dacă folosea trei cuvinte de acest fel era „moldovean care scrie moldoveneşte”, dacă făcea uz de cinci, „rămâneai moldovean, dar deja unul parşiv, care manifesta semne clare de naţionalism şi un început de degradare”. Şi dacă recurgea la şase-şapte (care oricum erau tăiate până a ajunge la ziar), era „un român împuţit, aproape irecuperabil”.

„Jeniile” şi „vajinele” din anii ‘60

Şi lucrurile nu se opreau aici. Vă puteţi imagina că, până în 1967, moldovenii nu au avut dreptul la sunetele „ge” – „gi”, deoarece nu era în limba rusă şi, de aceea, sunetul fusese proclamat stric românesc?! Cum în alfabetul rusesc se regăsea doar litera „j”, ne explică Constantin Cheianu, „acesta a trebuit să se lase folosit binişor în scrisul nostru şi  pe post de „j”, şi de „ge””. Aşa se face că, până în anul 1967, totul în scrisul moldav era plin de „j”: „Jermania”, „vijelie”, vejetaţie”, „Arjentina”, „jeg”!. „Geniul” în Moldova  putea fi doar „jeniu” , „degetul” – „dejet”, „îngerul”-„înjer”. Până şi vaginele moldovencelor aveau lipsă punctul „ge”, aşa că toate deţineau „vajine”!

„Ce stupizenie!”, am declarat când citeam aceste toate în cartea domnului Cheianu. „Cum se poate?!”. Şi tot eu mi-am răspuns: „Ei, uite că s-a putut…” Şi nimeni nu a protestat. Geniile au acceptat să fie „jenii”, femeile să aibă „vajine” şi tot aşa.  Dar de ce mă mir dacă noi înşine am acceptat şi încă acceptăm zilnic „insulta” lingvistică prezentă în R. Moldova. Descoperirea dosarului „Patria” sau readucerea lui în discuţie nu este decât o picătură într-o mare de astfel de „insulte”.

Şi ca să ne reîmprospătăm memoria cu astfel de exemple, iată câteva discutate anterior intens pe acest blog.

1. Pizza de Italia cu gust de cuvinte ruseşti

Povesteam cândva de Pizza de Italia, de pe Bulevardul Renaşterii din Chişinău unde dacă primul chelner care te întâmpină vede că vorbeşti doar în română nu se mai apropie a doua oară, ci lasă pe un altul care o cunoaşte. Ok. Ei cu ei, noi cu noi, spuneam atunci. Toate bune şi frumoase, până la  achitarea facturii. Când am primit-o constatam că, de sus până jos, era scris doar în rusă (vezi foto). Am revenit la începutul acestui an din nou în acel local. Recunosc: din pură curiozitate. Zic: „dacă s-au schimabat lucrurile la nivel politic la Chişinău, poate că se schimbă şi la celelelalte nivele”. Dar, aş! Statutul limbii ruse de  limbă “normală” continuă să fie la fel în Chişinău, cel puţin. Factura pe care o găsiţi alăturat este neschimbată, în rusă, de sus până jos, iar moldovenii tac şi nimeni nu îşi arată nemulţumirea.

2. Lecuire în două cu rusă

Situaţie similară este şi în spitale. Chiar mai dihai. Întrebam cândva: “Cum se simte vorbitorul de română/moldovenească, atunci când, de la un medic angajat la Centrul Republican de Diagnosticare, îi este eliberat cetificatul în limba rusă? Sau, culmea, când pe un simplu certificat de analiză a sângelui, eliberat de Spitalul Republican, pe lângă aceeaşi rusă, mai este semnat că actul este eliberat de “Ministerstvo Zdravoohranenia RSSR” !!! (trad. Ministerul Sănătăţii din URSS) (vezi foto).

3. Cazier în rusă sau în “moldovenească”

Dacă veţi merge la Direcţia Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI (sau veţi accesa pagina web a acesteia) şi veţi completa cererea pentru eliberarea cazierului judiciar (vezi foto), aşa cum am făcut eu de curând, veţi vedea că pe acest document scrie clar şi accentuat – „eliberarea se face în limba moldovenească” (Corect, conform articolului 13 din Constituţia R. Moldova, este “limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine”). Ceva mai încolo, la ghişeul la care se depun actele, apare însă o „informaţie”. Pe sticla ghişeului scrie cu litere mari şi roşii: “cererea pentru perfectarea cazierelor judiciare se completează în limba de stat şi limba rusă” (vezi foto). Mă uit la cerere, mă uit la informaţia de pe sticla ghişeului şi mă fac că nu înţeleg. Până la urmă, în care limbă trebuie să cer să îmi fie eliberat cazierul: în limba moldovenească sau în limba de stat (deşi nici una din denumiri nu este cea corectă, ştiinţific vorbind)?

Şirul de exemple poate continua.

La 7 aprilie nu s-a ieşit în stradă pentru monumente

Aşadar, repet, dezbaterea în jurul dublării şi subtitrării filmelor de la Patria este un început, dar am face bine ca de la cinematograful Patria, coborând în jos pe strada Puşchin (aşa şi nu a mai ajuns să fie numită Grigore Vieru şi nici nu cred că va mai fi vreodată, sau cel puţin nu curând), să trecem pe la Direcţia Informaţii şi Evidenţe Operative a MAI, apoi pe la Pizza de Italia. După asta, facem stânga împrejur şi mergem şi pe la doctoraşii de la Spitalul Republican.

În toate aceste instituţii, şi în multe altele, trebuie să ripostăm şi să schimbăm “insulta” lingvistică pe care o vedem sau auzim zilnic.

Ar fi „un semn de schimbare” în spiritul şi în memoria celor care au ieşit în stradă şi au protestat la 7 aprilie 2009. Ei nu au nevoie numai de monumente, ci şi de menţinerea vie a spiritului lor!