În memoria a doi îngeri

Astazi, 11 ianuarie 2010, in incinta Liceului Teoretic “Ion Luca Caragiale” din Orhei, a avut loc un careu de comemorare a celor două luminari ce ne calauzeau calea.

La intrarea  in liceu sunt pozele fetelor, care vor fi acolo pe parcursul celor 40 de zile, care dupa datina crestina simbolizeaza prezenta lor pe pamint.

E prima zi de scoala din acest nou an. Toti cei ce le-au cunoscut erau cu lacrimi in ochi. Profesorii isi impartaseau momentele traite impreuna, alaturi de ele.

Directorul liceului, Maria Chislaru, ne-a anuntat despre infiintarea unui fond care le va purta numele “Ecaterina Trebis si Elena Cuza”, el prevede decernarea celor mai capabili elevi din liceu si bineinteles a celor mai cuminti si ascultatori. In asa mod, noi  cei de la Caragiale le vom invesnici numele in liceu, caci au fost un exemplu demn de urmat.

Elena si Ecaterina au fost doi ingeri – ei sunt si vor trai printre noi. Fiind mereu tinere si vesele, puternice si gata sa se sacrifice pentru o fapta nobila, cele mai intelepte, cele mai blinde fiinite pe care le-a cunoscut lumea aceasta nemiloasa si invidioasa. Ele sunt si vor fi  de neinlocuit pentru toti, indeosebi pentru colegii de clasa, profesori si bineinteles pentru parinti. Doar printr-o simpla amintire la adresa lor, simtim cum sufletul ne radiaza de acele clipe petrecute impreuna, si le resimtim prezenta in fiece lucru ce ne inconjoara. Doua firi puternice, sigure pe propriile forte, gata mereu sa lupte pentru adevar si dreptate, sa-si apere propriile interese si sa se afirme ca personalitati  in pofida virstei lor, asa au fost si asa o sa ramina. Desi nu le mai putem vedea, simti sau auzi, ele ramin mereu prezente in sufletul nostru, imaginea lor ferma in fata adversarului, mergind mereu inainte cu zimbetul pe buze, vorbele intelepte care faceau ca si adultii sa se opreasca si sa mediteze la auzirea lor, doua persoane care ar fi putut conduce lumea.

Aceste fiinte gingase mereu gaseau cuvintele potrivite pentru a te incuraja, a impartasi si a intelege suferinta altora. Ele ardeau din launtrul lor, astfel ne faceau si pe noi sa ardem.

Intotdeuna cautau raspunsuri la intrebari si insistau pina le gaseau. Ele sunt cele ce tindeau spre absolut si nu se multumeau doar cu prezentul.

Traim intr-un secol al vitezei, trecem prin viata ca pe o ruta rapida. Problemele urgente ale vietii par sa o ia intotdeauna inaintea celor importante.

Incetineste, omule!!

Acum fiecare dintre noi are un exemplu pe care-l poate urma. Indrazniti, continuati ceea ce-au inceput ele si, daca puteti, faceti mai mult!!!

Din partea colegilor de clasa,

Va iubim si va pastram in memorie