Ce se întâmplă când ai totul şi rămâi cu nimic

Mă gândesc ce era Partidul Comunist acum un an în urmă. O majoritate covârşitoare în parlament, toate organele de conducere din stat erau în mâinile lor. Ba mai mult alegerile din 5 aprilie i-au adus în poziţie de mari învingători, când le trebuiau doar un singur vot pentru a mai fi încă patru ani la putere. Luau singuri decizii fără a întreba opoziţia, de fapt opoziţia nici nu era luată în seamă.  Însă din toate acestea s-au ales doar amintirile. Comuniştii au mizat pe o carte câştigătare care de fapt i-au adus în poziţii de outsideri. Mă uit la ex preşedintele Voronin cum nu îi stă bine să fie cel puţin un simplu deputat. E prea mare orgoliu pentru a deţine această funcţie, pentru fostul preşedinte. Părerea comuniştilor nu prea mai contează în societate. Şi de ce ar conta, dacă arma lor este în continuarea dezinformarea şi minciunea. Iar exemple sunt cu duiumul. Să ne aducem aminte doar de cazul Palanca, când o decizie comunistă de a da Ukrainei o parte din acest sat moldovenesc, de acum aproape un deceniu este pusă acum în cârca puterii. Guvernul Filat din această cauză este blamat şi catalogat drept trădători.E drept doar de o parte a presei, care încă apăra secerea şi ciocanul moldovenesc. Aceste acţiuni comuniste îmi aduc aminte de acţiunile foştilor lideri sovietici Iosif Stalin, Hruşciov, şi alţii, care au plămădit conflicte în zone precum Nagorno Karabah, Transnistria, Cecenia sau  Osetia, şi le-au îngheţat şi adormit pentru câteva decenii ca apoi să izbucnească şi să nu mai poată fi oprită. Acelaşi scenariu l-au aplicat şi comuniştii moldoveni de-a lungul deceniului în care ne-au condus. Au minţit populaţia cu  sintagme precum „stabilitate”, progres, unitate, şi tot ei au fost acei care au dus ţara noastră într-o prăpastie. Nu mai vorbim de conflicte interetnice, interconfesionale, şi idiologice care mai mult ca oricând s-au dezlănţuit. Aici îmi aduc aminte de psalmul biblic care spune „iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciune, face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o. Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui”(Psalmul 7:14)

Fie ca noua guvernare să pună legea în sfârşit în capul mesei. Iar dacă vor călca pe aceleaşi greble ca şi precedenta guvernare, atunci societatea naostră va pierde orice interes faţă de fenomenul politic. Iar noţiunea de politician va aduce repulsii oamenilor de rând.