Daci, nicidecum slavi
Cele mai multe nume din vechea onomastică românească sunt considerate de origine slavă, deşi provin, evident, din graiul dacilor. De mai bine de un secol, lingviştii şi istoricii se rezumă la „barză, viezure, mânz, gălbează” etc, susţinând că româna a moştenit doar aproximativ 100 de cuvinte din substrat. O cercetare mai atentă dovedeşte că în româna medievală predomină lexicul tracic. In afara toponimelor, hidronimelor şi oronimelor recunoscute „oficial” ca fiind dacice (Abruttus -Abrud; Carpates - Carpaţi; Alutus - Olt; Marissos - Mureş; Ordessos - Argeş ş.a.) există încă multe altele, având rezonanţe tracice: Acumirnum - Comarnic; Albacus. Alboca - Albac; Arcidava, Argedava - Arcuda; Arsa, Arzos - Oarza; Aurumetti - Ialomiţa. Reinetea, Râmeţi; Auza - Oaş; Bacauca - Bucegi; Bilisca, Pelasgos - Vlaşca; Belagines - Bărăgan; Blis - Vlăsia; Bolentium - Bolintiin; Cabesos - Copuzu; Capsa - Copşa; Casianum - Chişinău; Charey - Carei; Charnavotas - Cernavoda, Cernăuţi; Chersones – Crăsanii; Chodela - Codlea; Clepidava -Clopotiva; Colossae, CIos - Cluj; Constantiana - Constanţa; Cucullum — Cocora; Dromichaites - Dor Mărunt (etimologie populară!); Hardeal - Ardeal; Hevrizelmos - Razelm; Hulen -Hotin; Iazi - Iaşi; Izo - Iza; Mandylas - Mangalia; Medylas
- Mediaş; Muridava - Moldova; Olma - Ulma; Orgame - Orhei; Orodista - Horodiştea; Phrontis - Vrancca; Pic - Bâc; Poronisson - Voroneţ; Pydna - Putna; Rhavon. Rhebanos -Rovine; Rusidava - Orăştie; Salentine - Sărăţeni; Saponos -Cibin. Sibiu; Saratos - Siret; Saratokos - Sărăţuica; Sinus -Sinoe; Sucidava, Sykibida - Suceava; Tantalos - Ţandărei; Tempe - Tâmpa; Themiskyra - Timişoara; Ursicina - Urziceni; Vetihykelas — Vaideei, Vaideeni (etimologie populară!); Zeryntus- Zarand; Zisnudava - Cisnădie ş.a. Este evident că slavii nu au condus niciodată Dacia şi că ei înşişi - migratori cum erau - au împrumutat de la români cuvinte şi instituţii. Chiar numele nobilimii valahe - Boieri - provine din graiul geto-dacilor (cf. loc. Boleros, Boluros, etn. Boyroi). însuşi numele conducătorului - Voievod(a) - este moştenit din got. weitwoths „martor; observator; supraveghetor”, influenţat şi de geto-dac Po-nena-vata „Cel care (deţine puterea”. Din got. knotlis „(de) neam” vine vechiul rom. clunez (cneaz), iar din Pharnakou „Vestitorul” provine Vornic. Staroste, care în evul mediu era denumire de şef militar, vine din tar-ab-ostes „Conducător de oaste” şi Staori , Bătrân”. Desigur, slavii au convieţuit cu românii, dar nu ca stăpâni (cf. geto-dac Stephanoy „stăpân”), ci ca supuşi. Cronica anonimă Gesta Hungarorum”, amintind de Gelu - „Gelou quidam Blacus” - spune că acesta domnea peste români şi slavi -..Blasii et Sclavi” - trecându-i pe imigranţi pe al doilea loc. De altfel, primul document de limbă slavă datează de-abia din secolul al X-lea. Denumirea românească pentru aceşti imigranţi a fost Şchei (sing. Şcheau), ce provine din lat. sclavus, ceea ce înseamnă că, în ţinuturile româneşti, ei au fost pînă la completa lor deznaţionalizare, supuşi.
Sursa
2010-01-10 12:14:54