Avatar, fiinţa din Infernet

Avatar

Un avatar, să ştiţi, nu este doar ceea ce ne spune pediwikia că este, adică o încarnare a unei fiinţe divine în formă de om sau animal. Un avatar este de asemenea şi o mică pictogramă, pe care o foloseşti pentru a-ţi decora identitatea virtuală, în chaturi, forumuri, dar şi în alte locuri minunate, care seamănă leit cu lumea de pe Pandora creată de James Cameroon.

Fac asta în fiecare zi. De fiecare dată evadez din lumea reală în care am un program şi o loialitate pe care am vândut-o angajatorului. Ca şi pe Pandora, pe acea planetă informaţia este unită în reţele, şi se cheamă Infernet. Ca şi Jake, poţi intra acolo chiar dacă ai picioarele infirme, ca în clipa următoare să se întâmple o adevărată magie.

Nu ştiu exact de unde vine ea. Dar undeva în adâncimile Infernetului are loc o tranformare şi, ca şi Jake Sully, când eşti acolo scapi de orice infirmitate, iar în primul rand de cea emoţională. Nu mai eşti tu, eşti un avatar. Degetele îţi aleargă rapid pe tastatură: deep, enter… Cuvintele prind viaţă pe ecran şi lumea imaginară învie. Este fascinantă această lume cu posibilitatea de a-ţi conecta nestingherit fiecare celulă nervoasă la oricare dintre fiinţele care îl populează. Nimeni nu te monitorizeză acolo într-o măsură suficient de îndelungată ca să te poată judeca, şi de, fapt, nimănui nu-i pasă. Acolo altele sunt regulile şi oamenii sunt alţii. Acolo şi timpul trece, ba nu! zboară, altfel. Dacă ai căzut pradă acestei lumi, revii în realitate ca să mănânci şi să dormi, la fel ca eroul din Avatar. Uneori eşti zmuls cu forţa din Infernet de un membru al familiei care îţi închide computerul ca să te scoată forţat la plimbare. Sau să-ţi amintească de responsabilităţi.

Pentru că tu te transformi fără să vrei.

Până la urmă treci printr-o adevărată criză de loialitate, simţind cum fiinţele de care te leagă comunicarea virtuală îţi devin mai într-un mod periculos tot mai dragi şi mai apropiate, iar farmecul pădurii vrăjite devine mai real decât însăşi relitatea. La un moment dat, s-ar putea să trebuiască să alegi care îţi sunt priorităţile.

Odată a trebuit şi eu să fac această alegere. Şi am trecut cu Buldozerul prin pădurea virtuală, şi am dat foc la tot ce era pe acolo. Adică, am dezactivat o adresă de email, un cont pe icq, un messenger şi am mai făcut câteva distrugeri. Aşa am putut să scap. Să evadez de acolo. Şi am fost ceva timp o fiinţă responsabilă, cu obligaţii şi cu program. Credeam că m-am lecuit pe bune.

Până când într-o bună zi, mi-a venit pe un chat un mic mesaj, căruia nu i-am putut rezista: „eu s-aici”.

PS Lupul a văzut filmul “Avatar”. Şi n-a văzut acolo imperializm, biodiversitate şi celelalte tâmpenii la care face referinţă pediwikia.