Se sparg în asfalt
Căscate în beznă, cioplite-n bazalt
Umbre ne-aşteaptă afară
În negru şi-n mov îmbieri parfumate
Din ceruri le ţes
Şi curg pe fereastră dând sens
Chemării în noapte
Si nimeni afară nu mai vrea sa audă
Amarnic cum gem
Căzând necurmat, în titanic blestem
Fantome de cremene udă
Singur , şi gol, şi mi-e frig şi mi-e frica
De ploaia ce’n geam
Isi deapână ud înfernalul tam tam
Pe toba de sticla
