-P/u mine? P/u tine? -P/u mă`ta!

ma macina(periodic) niste intrebari… de fiecare data cind aud ca cineva-mi recomanda un desen animat, incep sa ma intreb daca-s intreg la cap, sau daca desenul animat recomandat nu e cumva vreun film porno(mai ales cind recomandarea vine din partea unui baiat)…

pentru cine se fac animatiile astea contemporane? nu sunt un fan inrait al acestora, dar le mai privesc, ocazional, cind se face multa zarva in jurul lor… ultimul vizionat a fost NINE(produs la hollywood, de regizorul rus Timur Bekmambetov (regizorul filmului WANTED cu angelina jolie)… mi s-a parut prea elevat si prea inspirat pentru a-l putea arata copiilor de 2-9 ani…

prea multe intrigi, prea multe emotii(in special pasiune, exprimata prin diferite subtilitati si gesturi neintelese inca de copii), prea lung firul narativ, prea incurcata istoria, prea instigatoare la unele actiuni, prea vulgar(jargoane) limbajul…

pe timpul nostru era simplu: stiai ca pisica tre sa prinda soarecele(pentru ca orice copil stie ca sta in firea animala ca aceste 2 animale sa fie dusmani), sau lupul sa prinda iepurele (inveti inca la gradinita ca lupii maninca iepuri), ca un coiot tre sa prinda un struts(cea mai mare dezamagirea a vietii mele)… fara prea multa vorbaraie si labirinturi emotionale… acum, ca sa intelegi o secventa din shrek, tre sa stii cine e michael jackson, tre sa stii de showul “america`s got talent”, tre sa stii restul povestilor la care se face trimitere(dar, paradoxal, se ignora mesajul lor)

evolueaza copiii, devenim noi mai retardati sau totusi desenele animate vizeaza mamicele,si nu copiii?

pentru cine totusi sunt desenele animate?pentru tine?pentru mine?