Povestea lui Pavel Turcu
Nu-l văzusem pe Pavel Turcu înainte de emisiunea de la JurnalTV. Am vorbit cu el la telefon de vreo şapte-opt ori şi deja îmi crease impresia de om deschis, sfios, dar în acelaşi timp sigur pe sine şi foarte concret în exprimare. Întrebările lui erau directe. Veneau imediat.Ideea aducerii echipei JurnalTV la el acasă, la Ungheni, a fost a mea. A acceptat-o greu. "Stau într-un cămin, trăim normal, dar condiţiile nu-s de acelea ca să le arătăm la televiziune." I-am explicat că televiziunile nu vin doar în case cu etaj. Că îmi era important să apară el-omul aşa cum trăieşte. Că eu consider că cel mai puternic atu al lui este povestea. Pavel Turcu are o poveste.
Trompetist din şcoală, el a învăţat de lemnar la un colegiu de meserii. Lucrează paznic la un supermarket în Ungheni. Din cînd în cînd revine la muzică — îi place să compună. În 2005, impresionat de performanţa Zdobilor planifică să participe şi el la Eurovision. Se decide abia acum. Plăteşte 200 de euro unui muzicant din Ungheni ca să-i facă aranjamentul şi înregistrarea. Şi asta fiind paznic şi avînd o familie cu doi copii de întreţinut. Eu nu "bat la jăle". Doar arăt puterea visului lui Pavel.
Are un cîntec simplu, dar care prinde de la prima ascultare. Devine brusc popular şi zeci de oameni diferiţi încep concomitent să-l susţină şi să-l promoveze. În prima zi are 300 de vizionări, în a doua începe campania bloggerilor, are 1.600, în a treia are 5,000; acum, după trei zile de campanie are 14.000.
Fără compozitor, fără relaţii, fără şansă de succes. O istorie puternică. Dacă o astfel de istorie creşte într-o calificare la Eurovision, BBC-ul, CNN-ul şi toate agenţiile vor fi pe el. Oamenii adoră istoriile.
Şi omenirea mai are o trăsătură ciudată. Există istorii arhetipice care parcă se cer permanent realizate, actualizate. Una din ele e a Cenuşăresei. Eu chiar văd acest om cîştigînd Eurovisionul. O spun serios. Şi o fac serios de la început. Fire invzibile vor aranja lucrurile în aşa fel încît cenuşăreasa să ajungă la bal.
Azi, cei de la JurnalTV au primit un telefon straniu de dimineaţă. Cică Pro TV-ul l-a invitat pe Pavel la Chişinău. Jurnalul, avînd deja promisă exclusivitatea nu putea accepta să piardă şi prima apariţie. Pavel a confirmat că vine spre amiază la Chişinău. Jurnalul a reprogramat ediţiile speciale pentru a include noua stea la 14.15 în direct. Conformarea mea şi a lui Viorel Mardari la noul program nici nu s-a pus în discuţie :)
Ca să fie siguri că Pavel nu fuge la Pro TV, Jurnalul a trimis o maşină, care l-a racolat pe Pavel din microbuz, la Călăraşi. Televiziunile se băteau pentru autorul imnului pandemic atipic. Imnul Eurovizion.

Intrarea lui Pavel în redacţia Jurnal a înviorat redacţia. Toţi s-au adunat să asculte primele declaraţii. Iată impresia creată asupra unui membru al redacţiei:
"Era atat de sincer si de infantil incat nu ti se mai intorcea limba sa spui ceva de rau de cel care de vreo 3 zile rupe gura i-netului…
Pavel Turcu este intruchiparea idealului masculin pentru femeile de la sate – mare, nazdravan, cuminte, probabil muncitor, si … cantaret! Vreau sa spun doar un lucru – cei ce il vorbesc de rau pe Turcu sa se ia de mana cu Bognibov, care nu-i taran… Nu fiti bulangii."
O impresie similară a produs Pavel şi asupra Natei Albot, care a insista să se pozeze cu candidatul pe care îl susţine.
Pavel a asistat interesat, dar cuminte la discuţia, pe alocuri aprinsă, care a avut loc. A avut două-trei intervenţii. A cîntat. Rugat să cînte, nu a ezitat, nu şi-a dres vocea, a cîntat imediat refrenul imnului. Pentru că aşa e el. El e un om autentic.
După emisiune am mers la ProTV. Natalia Cheptene a vorbit cu el o jumate de oră pentru o ştire de trei minute.
Natalia Cheptene, prezentatoarea Pro TV Chişinău, îl intervievează la 7 ianuarie 2010, pe Pavel Turcu. Pavel a declarat că a compus melodia cu care participă la concurs în 5 minute.
După filmări, Pavel Turcu ne-a mulţumit mie şi lui Viorel Mardari pentru susţinere şi a plecat la Ungheni.
Nu ştiu dacă povestea lui e o poveste a Cenuşăresei sau o poveste de tip David contra lui Goliath, dar una e cert — e o poveste de Crăciun.

Sursa
2010-01-08 01:42:21