Ploaie în luna lui Marte.
Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevazute-ntr-o lume concretă. O sa te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, iţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nalţam. Şi nu mai ştiam unde-mi lăsasem în lume [...]
Sursa
2010-01-06 22:37:56