1 decembrie la Chişinău, una din cele mai frumoase zile ale anului 2009
Căutând fantasticul, mirajul lânii…
,,Uitaţi-vă în stââânga, uitaţi-vă în dreaaaapta: aţi ajuns în Basarabia, fraţilor”. Asta am auzit noi la microfon după ce, într-un final, am trecut Prutul.
Nu credeam să-l mai trecem, aşa, în număr mare. Pe 27 martie venirea noastră i-a făcut pe comunişti să închidă graniţele pentru faşâşti. Măcar de ne interziceau tovarăşii accesul numai noua dar au blocat graniţa pentru toţi cei cu paşaport vişiniu. Şefi de consilii judeţene, copii din ansambluri folclorice, jurnalişti. NIET! Fără test HIV şi acordul lui Voronin nu se poate. Bine că în viaţă se mai schimbă lucrurile şi comuniştii de ieri sunt socialiştii de azi. Tot măldăvani, dar măldăvani euro-ruşi.
Şi totuşi, ce caută 3 autocare de oameni veniţi din România la Chişinău pe 1 Decembrie? Vameşii nu ne-au întrebat, poate că ştiau deja. Noi ne uitam în stânga şi în dreapta. Ajunsesem în Basarabia.
Pământul visat, dintre Nistru şi Prut
Ia uite-i, ne aşteaptă! Sunt mulţi. Noi suntem şi mai mulţi. Coborâm din autocar. Vin şi cele din Ploieşti şi Iaşi. Umplute ochi tot cu români. La ei, majoritatea sunt din cei cu paşaportul albastru. Dar ce contează., doar nu facem aceeaşi împărţire aberantă impusă de nişte comunişti bastarzi. Noi şi voi suntem tot noi.
Şi coborâm Îl văd pe Vasile. Cătălin pe Mihai. Lucian pe Petru, Oana pe Elena, Alin pe Pavel. Ce bucurie de copii mici pe capul nostru, ne-am întâlnit cu oamenii ăştia şi brusc oboseala unei nopţi nedormite dispare.
Schimbă câteva vorbe, cântă “Basarabie frumoasă”, şi apoi fugi. Fugi că la 12 tre să-ntindem hora mare.
Limba noastră-i foc ce arde, limba noastră-i o comoară
Se vorbeşte mult rusa la Chişinău? Asta e întrebarea care mi se pune la începutul unei discuţii legate de Respublica Moldova. Mie din 2006, prima oară când am intrat în contact cu realităţile de peste Prut până acum mi se pare că lucrurile evoluează spre bine în această privinţă. Acum mergeam pe străzile Chişinăului cu oameni ce veniseră prima oară aici şi eu eram foarte tensionat, speram sa ne întâlnim cu acea parte a populaţiei care vorbeşte limba română ca primă opţiune. Cei care au venit cu noi vor povesti ce au văzut, când vor ajunge acasă. ,,Cum a fost mamă, la moldoveni? Sunt ruşi…moldovenii?” Impresiile formate de grupul nostru urmau să fie multiplicate ca vântul şi ca gândul la întoarcere şi să schimbe(sau nu) mentalităţi.
Şi zău dacă a contat că ne-am întâlnit cu ţaţa Viorica care era contrariată că sărbătorim ziua noastră la ea în Chişinău şi nu la Alba Iulia. Las’ ţaţo, că înţelegi tu mai încolo că nu vrem să te cotropim, cum ţi-au zis muscalii. Poţi să fii şi măldăvancă dacă vrei, e treaba ta. Doar lasă tinerii ăştia frumoşi, cu tricoloare pe ei, care ne-au făcut să plângem în aprilie, lasă-i şi pe ei să fie cu cine vor. Să ne arate oraşul şi să horească cu noi.
1918, mă-ntorc în trecut, atunci de ce-am putut, ce-am făcut?
Începută pe 27 martie cu Basarabia, încheiată pe 1 decembrie cu Transilvania, unirea românilor în acelaşi stat a stat sub semnul unei conjuncturi internaţionale favorabile şi a unei generaţii de excepţie care a ştiut ce vrea. În prezent avem două state româneşti şi de vreo 20 de ani tot nu suntem capabili să le unim. Şi cum cât avansăm în timp, lucrurile se complică, diferenţele sunt amplificate iar ceea ce ne leagă e pus sub semnul valorilor “europene”.
Suntem înconjuraţi de impotenţi. E evident ce trebuie făcut pentru a uni malurile Prutului: interacţiune cât mai intensă între oameni. Şi cu toate astea, la idea sărbătoririi zilei de 1 Decembrie la Chişinău au aderat doar 150 de oameni. Exploratori, aş putea spune.
Mie, cunoscând mediul militanţilor autohtoni, îmi pare un număr relevant, în condiţiile în care:
- guvernul pro-occidental de la Chişinău nu ne lasă să intrăm pe baza buletinului de identitate în Moldova, deşi lucrul ăsta ar fi benefic pentru turism, economie şi tot ce mai vreţi
- studenţii basarabeni, în marea lor majoritate, sunt români şi s-au dus unde a fost gratis, în speţă la Alba Iulia, prin bunăvoinţa unora interesaţi de subiectul unirii pentru a mai fura nişte bani din taxele plătite de noi ca proştii
- suntem comozi dar mai ales suntem fricoşi, o frică pe care o avem în măduva oaselor.
Fiecare din voi trebuie să facă pasul de la spectator la participant la Marea Unire. Altfel vom fi încă o generaţie ratată. Noi, prin campania începută în 2006 – ,,BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC”- încercăm să arătăm că idealul din 1918, Ardealul, trebuie să fie transpus la Basarabia. Noul Ardeal trebuie să fie Basarabia.
Şi strig mândru şi tare că sunt de-origine latină!
Aşadar, dragii mei(,)150 de oameni veniţi din ţară, împreună cu vreo 350 de tineri din Chişinău şi alte oraşe ale Basarabiei am pornit într-un marş cu titlul “Fraţii în veci vor fi fraţi”. Steaguri Basarabia pământ românesc, drapeluri tricolore, câteva mesaje bine ţintite precum ,,Mai presus de orice, ROMÂNI” sau ,,Prin noi trăieşte unirea” au reuşit să coloreze bulevardul Ştefan cel Mare. În clădiri răsunau Deşteaptă-te române, Basarabia frumoasă sau Treceţi batalioane române Carpaţii (şi Prutul). Şi tare bine era să te uiţi în spate şi să vezi valuri tricolore ce se succed cu repeziciune. Şi să ştii că acolo, la Chişinău, pe tărmânul interzis până nu demult, are loc cea mai frumoasă sărbătoare a românilor în ziua de 1 Decembrie 2009.
Orice mişcare de masă continuă războiul ciclic
Noi (Noii Golani) ne tragem seva din mişcarea anti-comunistă din Piaţa Universităţii a anilor 1989-1990. Continuarea luptei anti-comuniste trebuie să se desfăşoare în direcţia clară a eliminării efectelor comunismului asupra României: distrugerea spiritului civic, a conştiinţei naţionale şi a integrităţii teritoriale. De comunişti din România de dincolo şi dincoace de Prut nu vom scăpa, decât prin dispariţia biologică a acestor javre, sclavii intereselor anti-sociale. Ce contează e că tinerii sunt cei care stabilesc direcţia schimbării. Iar tinerii de azi sunt pătura activă a societăţii care spune Basarabia pământ românesc. Ne poate ignora presa, politicienii pot întoarce privirea, oamenii de bine se pot speria de denumirea de “golani”. Dar acumulările tineretului pro-unionist au tendinţa de a răbufni, iar 7 aprilie şi toate scandările pro-româneşti nu au reprezentat altceva decât primul pas. BASARABIA – UNIRE s-a putut auzi din nou pe 1 DECEMBRIE în Piaţa Marii Adunări Naţionale din piepturi ce păstrau cu fală-un nume. Te uitai la cei de lângă tine şi îţi zâmbeau. Eram în lumea noastră, scandându-ne idealul…
Ne-au trimis în Siberii şi la Sighet, ne-au urmărit şi ascultat, ne-au învrăjbit unul împotriva celuilalt, ne-au pus să ne omorâm între noi la Revoluţie şi în războiul din Transnistria. Ce ne vor mai face acum? Pentru că noi nu plecăm niciunde, e rândul lor acum.
Uniţi sub tricolor
Subtitlurile folosite în acest articol se regăsesc în primele 8 melodii de pe CDul Uniţi sub tricolor. Comercializarea acestuia serveşte scopului de a ajuta financiar liceul românesc Lucian Blaga din Tiraspol. Lansarea CDului a avut loc în noaptea de 30 noiembrie/1 decembrie în Bucureşti, unde am putut cânta “La mulţi ani”. Imediat după concert, am plecat, trupe şi public, la Chişinău. Frumoasa zi de 1 decembrie s-a terminat cu 1Q Sapro pe scenă, cântând ,,România, trezeşte-te!”. Şansa României, aflată în derivă indentitară, de salvare este de a redescoperi vechile simboluri istorice şi de a le aplica la realitatea prezentă. Basarabia e românească sau România nu va mai fi deloc.
La mulţi ani, români!
Autor: George Simion
Vezi şi:
* Clipuri video de pe 1 Decembrie
Sursa
2010-01-06 18:39:42