Protestul continuă: Avatarii „Patriei”

Nu e de mirare că la Chişinău câteva sute de tineri au constituit un fel de mişcare populară care protestează contra neglijării limbii ofciale în cinematografele concernului „Patria”. Membrii grupului de facebookeri, dar nu numai ei, cer filme în română. Monopolistul în materie de prestare a serviciilor cinematografice riposteză. „Patria” susţine cum că versiunea românească ar fi scumpă.

Minciună sfruntată combinată cu o mare neobrăzare. Pelicula Avatar dureză aproxomativ două ore şi jumătate. Este subtitrată în România, dar şi în ţări mai mici, precum Albania sau Slovenia, de exemplu. Nimeni nu falimentează de pe urma acestui fapt. Dimpotrivă. Avatar bate toate recordurile încasărilor. Chiar dacă traducerea filmului ar costa câteva mii de euro, cum oare poate afecta acest fapt profitul unei istituţii care vinde un singur bilet cu 10 euro?

Ne iau de copii ăştia de „la Patria”. Şi nu numai ei, ci şi toţi cei care caută să treacă limba română pe linie moartă chiar la ea acasă. Şi în cinematografe, şi în audiovizual, şi în publicitate, şi în întreprinderile comericale, şi în stradă. Anume aceştia, în treacăt fie spus, au sărit ca arşi în urma discursului lui Veaceslav Ţâbuleac, directorul executiv al postului de radio Vocea Basarabiei, care la congresul PLDM n-a făcut altceva decât să ceară să se pună capăt discriminării pe criterii lingvistice în presa autohtonă. Cu toate acestea, în replică, s-a insinuat cum că la mijloc ar fi un atac la adresa limbii ruse. O tentativă de a restrânge aria ei de circulaţie. Să fim serioşi.

Orice campanie în apărarea limbii ruse în Republica Moldova miroase a ipocrizie, tupeu revanşard şi lipsă de respect faţă de populaţia majoritară. Moldovenii sunt trataţi, se pare, ca o masă umilă şi fără coloană vertebrală care înghite orice i-ai băga pe gât.
Sunt puţine state unde limba lui Puşkin, Cehov şi Tolstoi s-ar simţi la fel de confortabil ca în Basarabia. Şi nimeni nu atentează la statutul acesteia. Problema e alta. A venit timpul ca şi limba română să fie, în sfârşit, repusă în drepturi. Nimic mai mult.

S-o spunem pe şleau. Vociferările pe tema nedreptăţirii limbii ruse care se aud din când în când nu întotdeuna fac parte din politică. Ele adesea îşi au originile în nesimţirea şi lenea netrebnică a unor cetăţeni care refuză să înveţe româna. Care, de dragul confortului personal, desconsideră limba majorităţii. De această situaţie profită anumite grupuri de interese, dar şi serviciile secrete ruse. Ele provoacă şi întreţin cu bună ştiinţă o stare de psihoză, urmărind tembelizarea Republicii Moldova, pentru a o obliga pe această cale să încremenească în ipostaza unei ţări fără identitate şi fără demnitate. Aşa e mai uşor s-o manipulezi şi s-o exploatezi.

Nu este întâmplător faptul că marginalizarea limbii române a ieşit la iveală din nou cu ocazia producţiei hollywoodiene Avatar. În acest film american o expediţie colonială încearcă să pună stăpânire pe corpurile unei rase de pe o altă planetă. Suntem şi noi supuşi unui fel de metempsihoze pentru a ne transforma, ca în blockbusterul lui Cameron sau în nuvela lui Mihai Eminescu, în nişte avatari subjugaţi chiar în forul nostru interior.