Ateismul progresiv

Se spune că ateismul este o concepţie care pur şi simplu neagă orice religie, credinţă, şi că adepţii acestei concepţii nu cred în nimeni şi nu se închină nimănui şi la nimic. Bineînţeles, credinţa precum că omul poate fi liber de orice fel de închinare este destul de confortabilă şi mângâie conştiinţa egoistă a omului, dar această stare de confort nu depăşteşte cadrul unei iluzii în conştiinţa persoanei care-şi atribuie această stare de necredinţă. Iată ce ne spune DEX’ul:

ATEÍSM s.n. Concepţie materialistă care respinge religia, credinţa în supranatural şi existenţa oricărei divinităţi, a miracolelor şi a vieţii de apoi

MATERIALÍSM s.n. Concepţie filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conştiinţa factorul derivat

Iată că ateismul din start este descris ca fiind o concepţie materialistă, adică una care pune materia în poziţie superioară faţă de conştiinţă, adică cea din urmă este subordonată materiei. Odată ce se stabileşte această ierarhie, devine de la sine înţeles că omul ce şi-o atribuie nu este într-o stare de necredinţă, ci în una de credinţă şi chiar închinare în faţa materiei, pentru că orice om se închină acelei valori, pe care o consideră superioară conştiinţei sale.

În vechime, oamenii care nu ştiau de Dumnezeu, îşi creau idoli cărora să se închine şi să aducă jertfe (inclusiv jertfe de ordinul vieţii unui membru de trib, familie etc.).

Iată că cei care îi acuză pe creştini că ar fi oameni de modă veche, rămaşi în urma vremii etc. folosesc aceleaşi principii ca şi păgânii din vremurile precreştine, doar că sub o formă modernă. Sub pretextul de a duce „o viaţă mai bună” se promovează avortul, „planificarea” familiei, pederastia etc., adică într-un final - jertfirea de vieţi omeneşti, sub o formă mai mult sau mai puţin directă. Aşadar, este evident că ateismul contemporan reprezintă o nouă formă de păgânism

PĂGẤN, -Ă, păgâni, -e, s.m. şi f., adj. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru

care nu a schimbat în esenţă valorile păgânilor antici, ci doar idolii de închinare, în poziţia cărora în prezent se află (pe lângă bani, bineînţeles): declaraţia universală a drepturilor omului, constituţia, cariera personală etc. În cel mai fericit caz, ateul este un om cu moralitate solidă, dar aceasta poate fi uşor spulberată, neavând sprijin în sistemul valoric ateist.

Ateismul – credinţa oamenilor „fără de credinţă”