Dacă doriți să revedeți
Cu maxim interes (fiind singurul program mai acătării din an!) și copilărească nerăbdare așteptam, prunci fiind, ca Revelionul TVR să fie reluat în primele zile ale lui ianuarie sub genericul clasic: ”Dacă doriți să revedeți”. Ne luam la trântă pentru cel mai bun loc în fața televizorului.La o bere cu un prieten jurnalist (la un mare cotidian de sport, sunt mândru şi bucuros pentru el!), vorbeam, aseară, inevitabil, despre calitatea presei de la noi, subiect recurent în aproape orice întâlnire de-a noastră. Părere unanimă: presă execrabilă, zbătându-se în convulsiile unei grave crize, atât financiară cât şi de condeie cu talent; aici numărând-o noi inclusiv pe aceea care răspunde de una singură, deşi nu o cheamă nimeni, la adjectivul quality. Dintr-una într-alta, ajungem noi, tot inevitabil, şi la eternele reluări tv (dar şi la cele din presa scrisă, vezi publicarea de pagini întregi din ”oficioasele” comuniste de altădată). Plătim, ”pe cablu”, o cloacă de televiziuni care ne servesc, contra cost, re-reluări, străreluări de programe şi filme cu ”tematică de sezon”. Complet necaracteristic mie: cu o subită şi analizabilă înclinaţie spre a vedea ”partea plină a paharului” - nu ştiu ce-mi vine inspiraţia să strecor în discuţie ”fericirea” că, totuşi, să apreciem: emisiunile meteo nu se reiau. De ce nu sunt reluate şi emisiunile meteo?
Pentru ca astăzi, de dimineaţă, să fiu în mare grabă contrazis (sau încurajat în optimismul meu neobişnuit) de deosebit de respectabilii angajaţi ai televiziunii Antena 3: ”se dădeau” pe post, din belşug, imagini şi detalii (inclusiv ştiinţifice), de care nu ştiu câtă lume e curioasă şi dornică a le primi de la o tv cu profil - vezi, Doamne - de ştiri de ultimă oră, despre starea vremii din anul de graţie 2009, luna ianuarie! Mare, alb pe albastru, pe scroll scria: Vremea în ianuarie. Atât. Nu tu ianuarie 2009, nu nimic. La o privire mai atentă, am descoperit în colţul din stânga, jos, cât un timbru poştal: Retro 2009. Aha! Oricum, straşnică ideea. Merge direct la cerebelul invidios al poporului, care oricât ar fi el de greu (?) de prostit, tot tresare puţin, speriat-încântat că n-a păţit-o el, măcar în primele secunde, când vede necazul altuia - puhoaiele de apă sau troienele de neauă ”retro”.
În primii ani de după decembrie 1989, televiziunile româneşti împrumutau cu aplomb din Occident. Nu neapărat aspecte originale, nu neapărat profesionalism, dar... era orchestrată o mimare generală, entuziastă, a Occidentului. Între timp, un plus de ”originalitate” şi de cretinism autohton a cuprins minţile fierbinţi ale producătorilor, realizatorilor și redactorilor noștri. Acum se inspiră cu toţii de la OTV. Acesta-i etalonul ultim!
A meritat, aşadar, să fiu optimist aseară. Cum spune şi anecdota: vorba pesimistului - mai rău de atâta nu se poate. Şi a optimistului: ba se poate! Dacă doriți să revedeți prognoza meteo pe 2009, zapați cu încredere. Undeva, sigur e folosită de umplutură. Fără titlu adus la zi, cât să pară de actualitate. Și, peste toate, mai trebuie să suportăm boticul supărat al tuturor prezentatorilor că ”nu prea ninge”, obsesia asta de ospiciu că musai să ningă de Crăciun sau, mai general, ”de Sărbători”. ”Parcă nici nu-i Crăciunul!”. De zici că a ninge fix pe 24/25 dec. face parte din ritualul creștin și nu din cel roșu+alb impus de coca-cola! (Bine, mai sunt și ceilalți, cei care cred că dacă nu e frig iarna ”nu mor microbii”; asta se înscrie deja în folclorul autodiagnosticaților naționali, al acelora care iau antibiotice la guturai) Mi-e rău când aud veșnica lamentație a ninsorii absente.
Sursa
2010-01-04 17:16:43