Cum se obţine statutul de BĂRBAT
Mi-am pus de mai multe ori întrebarea de ce mulţi heterosexuali, de fapt majopritatea lor absolută (cel puţin din RM), se iau anume de homosexuali când vor să-şi pună în valoare bărbăţia. De ce nu alte fixaţii? Doar oamenii sunt înzestraţi cu coduri genetice foarte diferite! Şi mai ales că ceea ce fac homosexualii în pat, fac şi heterosexualii în cuplurile lor legitime şi legalizate, cununate, botezate şi sfinţite de popi.
Stând şi meditând, mi-a picat fisa. Am înţeles un pic maşinăria care pune lăudoreşenia heterosexuală în mişcare, însoţită obligatoriu de bancuri şi glume veninoase la adresa homosexualilor, de zâmbete complice, de denigrarea şi respingerea lor în cele din urmă. Am înţeles că punctul central în recunoaşterea şi autorecunoaşterea cuiva ca BĂRBAT este jucarea unui scenariu arhaic care să demonstreze anturajului, tuturor cunoscuţilor, dar şi celor ipotetici, că individul care se vrea receptat drept bărbat este anume heterosexual, nu homosexual. Adică ar fi proba principală a ritualului de iniţiere. Nicidecum muşchii sau părul de pe piept, bunăoară. Schema după care se derulează spectacolul nu surprinde pe nimeni deoarece bărbăţia este sinonimă în comunităţile tradiţionale cu heterosexualitatea.
Se întâmplă totuşi ca unii heterosexuali să o ţină una şi bună cu glumiţele la adresa homosexualilor şi cu declaraţiile zgomotoase şi stridente că sunt heterosexuali feroce şi convinşi, sută la sută, chiar şi după ce se căsătoresc şi aduc pe lume copii. Asta ar însemna că în interiorul lui, heterosexualul absolut are totuşi anumite dubii vizavi de orientarea sa, este într-o tranziţie continuă, care nu se mai sfârşeşte. De aceea, se simte obligat se reia cu orice ocazie atacurile furibunde, homofobe, de mitocan la adresa homosexualilor, delimitându-se implicit de ei şi afirmându-se, în opinia lui, drept heterosexual. Sărmanul, habar n-are că, de fapt, în realitate, nu face decât să-şi accentueze şi mai mult homosexualitatea refulată, latentă!

Sursa
2010-01-02 14:09:27