“Războiul civil din al treilea mandat” de Andrei Vartic

(Ziarul Timpul, 19 mai 2009)

“Al treilea mandat al dictatorului, dacă va fi să fie, va fi şi cel mai sângeros. Exemplificăm numai prin pildele evoluţiei carierei lui de preşedinte al RM. Imediat după ce şi-a luat la hurtă funcţia în 2001, marele Grigore Vieru i-a spus lui Voronin public, am spune cu dragoste: „Domnule Preşedinte, nu vă atingeţi de Limba Noastră cea Română, de Istoria Românilor, refaceţi economia, europenizaţi viaţa oamenilor şi eu voi fi de partea domniei voastre”.

Ce a făcut Voronin? La sfat bun a răspuns cu o ură de inimaginat. A declarat război Ţării Mamă şi Limbii Române; a produs un dicţionar ruşinos şi oribil „moldovenesc-român”; a pus în fruntea guvernelor şi a ministerelor financiar-economice oameni agramaţi şi pustii, buni doar de contabili la mici firme prin Edineţ şi Başcalia; a dat afară mii de profesionişti şi i-a înlocuit cu „juju căţei tărcaţi”; s-a războit bestial cu strada. Atunci a adus în poliţie bătăuşi de meserie - ei băteau ca-n vite şi-n bătrânii represaţi, care ieşeau la mitinguri. Şi niciunul dintre ei nu a suferit măcar o dată pentru aceste grave încălcări ale drepturilor omului.

La finele verii anului 2004, dictatorul a devenit atât de agresiv, încât a organizat un adevărat măcel la „Teleradio” contra duhului însuşi al presei libere. Greva jurnaliştilor de la principala instituţie media publică s-a transformat atunci în cel mai feroce război al lui Voronin de la sfârşitul primului mandat. Vestiţi jurnalişti au fost agresaţi fără milă, mulţi susţinători ai jurnaliştilor (inclusiv câteva doamne) au fost bătuţi până le-au fracturat mâinile şi picioarele. Dictatorul, care mai e şi laş, a fugit atunci peste hotare „la odihnă bine meritată”, provocând împreună cu prietenul său Smirnov şi un măcel contra liceelor româneşti din Transnistria. În timp ce la Tiraspol, Grigoriopol şi Tighina erau terorizaţi copii, părinţi şi pedagogi, dictatorul, pe rol de preşedinte al RM, nu a suflat un cuvinţel în apărarea lor.

În aceste condiţii de război cu toţi şi cu toate, cu multiple jertfe, dictatorul a terminat primul mandat şi - zâmbind mieros, dar ca un mancurt nemilos - şi-a ales cu ajutorul trădătorilor din 4 aprilie 2005 un al doilea mandat. Acesta, cum se ştie, a fost şi mai cumplit şi, tot la sfârşit, a culminat cu măcelul din 6-8 aprilie 2009, când, la fel ca şi Hitler, a ordonat distrugerea principalelor edificii ale statului, prin provocatorii săi, pentru a scăpa de opoziţie şi societatea civilă. Au suferit, însă, sute de tineri nevinovaţi, care au fost maltrataţi (unii până ce au murit).

Nu mai dăm alte detalii. Evoluţia politică a acestui om rău a mers din rău spre mai rău, culmile răutăţilor manifestându-se, cum bine se vede, la sfârşitul mandatelor lui. Ce ne aşteaptă, aşadar, în al treilea mandat al său, dacă va fi să fie? Va fi mult mai rău: asasinarea morală a intelectualităţii; sărăcie cumplită; război total cu opoziţia politică (vedeţi ce mizerii a spus public despre domnii Chirtoacă, Filat, Urecheanu) şi, în final - război civil sângeros cu propriul popor. Iată de ce acest rău trebuie scos de la putere anume acum. Iată de ce al treilea mandat al lui Voronin trebuie, cu orice preţ, tăiat din rădăcină, iar dictatorul - trimis „la odihna pe care o merită”, după faptele sale.