Viaţa = sexualitate

Recunosc că mă interesează mai mult subiectul” homosexualitate” , pe care îl tratez obsesiv, aici şi aiurea, în opinia unora, în detrimentul altor tematici. Mulţi se arată deranjaţi de atitudine. Cică, n-ar trebui să te intereseze doar asta în viaţa, să te doară numai un singur lucru. Viaţa e variată, cu multiple probleme şi nu trebuie să judeci totul prin prisma homosexualităţii.

Raţionamentul parcă ar părea logic şi de bun-simţ la prima vedere şi aş tinde să le dau dreptate persoanelor rezonabile care nu pot să înţeleagă cum cineva nu-şi poate trăi viaţa din cauza unui fleac cum e sexualitatea şi rămâne cantonat în problemele sale, eternul lor prizonier. E doar atât de simplu! Iei viaţa şi ţi-o trăieşti!

În realitate, nu e deloc simplu. Dacă îţi este blocată sexualitatea, dacă eşti stigmatizat pentru o trăsătură inerentă fiinţei tale, cum ar fi în cazul de faţă orientarea sexuală, nu mai ai acces la restul oportunităţilor. Eşti pur şi simplu blocat în toate. Mulţi aleg bineînţeles să joace teatru şi o fac toată viaţă cu mult talent. Dar să fii tot timpul într-o piele străină, nu este şi asta o pedeapsă cumplită? Sexualitatea la maturitate este puntea de legătură cu lumea exterioară, nu în sensul că tre’ să faci sex cu orice persoană cu care intri în contact, ci în sensul că mediul, sistemul te acceptă sau respinge în funcţie de preferinţele sexuale programate de codul genetic.

Deci, mai poate să te intereseze alte probleme ale umanităţii şi semenilor, aşa înălţătoare cum sunt ele, atâta timp cât nu eşti lăsat să ieşi din găoace, cât timp asişti neputincios la spectacolul vieţii, la bucuriile şi fericirea celor din jur?