Istoria naşterii lui Isus Hristos. Cum S-a născut Isus Hristos

Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.“  Maria a zis ingerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?“  Ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant Se va pogori peste tine, si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.  Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit, si ea, un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna.  Caci nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.  Maria a zis: „Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!“ Si ingerul a plecat de la ea. (Biblia, Luca 1.26-38)       In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea.  Inscrierea aceasta s-a facut intaia data pe cand era dregator in Siria Quirinius.  Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in Iudea, in cetatea lui David, numita Betleem, – pentru ca era din casa si din semintia lui David, –  sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica lui, care era insarcinata.  Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria.  Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei.  In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor.  Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: „Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:  astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul.  Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.“  Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, si zicand:  „Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.”  Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: „Haidem sa mergem pana la Betleem, si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul.“  S-au dus in graba, si au gasit pe Maria, pe Iosif, si pruncul culcat in iesle. Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.  Toti cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii.  Maria pastra toate cuvintele acelea, si se gandea la ele in inima ei.  Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera, si care erau intocmai cum li se spusese.  Cand a venit ziua a opta, in care trebuia taiat imprejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de inger inainte ca sa fi fost El zamislit in pantece.  Si, cand s-au implinit zilele pentru curatirea lor, dupa Legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L infatiseze inaintea Domnului, –  dupa cum este scris in Legea Domnului: „Orice intai nascut de partea barbateasca va fi inchinat Domnului“, si ca sa aduca jertfa: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, dupa cum este poruncit in Legea Domnului.  Si iata ca in Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viata sfanta, si era cu frica lui Dumnezeu. El astepta mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era peste el.  Duhul Sfant il instiintase ca nu va muri inainte ca sa vada pe Hristosul Domnului.  El a venit in Templu, manat de Duhul. Si, cand au adus parintii inauntru pe Pruncul Isus, ca sa implineasca cu privire la El ce poruncea Legea,  Simeon L-a luat in brate, a binecuvantat pe Dumnezeu, si a zis:  „Acum, slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau.  Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta,  pe care ai pregatit-o sa fie, inaintea tuturor popoarelor,  lumina care sa lumineze neamurile, si slava poporului Tau Israel.“  Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.  Simeon i-a binecuvantat, si a zis Mariei, mama Lui: „Iata, Copilul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel, si sa fie un semn, care va starni impotrivire.  Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi.“ Mai era acolo si o proorocita, Ana, fata lui Fanuel, din semintia lui Aser. Ea era foarte inaintata in varsta, si traise cu barbatul ei sapte ani dupa fecioria ei.  Ramasa vaduva, si fiind in varsta de optzeci si patru ani, Ana nu se departa de Templu, si zi si noapte slujea lui Dumnezeu cu post si cu rugaciuni. A venit si ea in acelasi ceas, si a inceput sa laude pe Dumnezeu, si sa vorbeasca despre Isus tuturor celor ce asteptau mantuirea Ierusalimului. Dupa ce au implinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif si Maria s-au intors in Galilea, in cetatea lor Nazaret.  Iar Pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El.  (Biblia, Luca 2.1-40) Posted in Învăţături Biblice, Isus Hristos
Sursa
2009-12-28 12:13:14