Călătorind în transportul public din Chişinău

Deşi tarifele la transportul public s-au majorat, nu s-a ameliorat nimic în ramură. Cam la majorare şi s-a redus totul. M-am convins de asta chiar azi, când am fost nevoit urc într-un troleibuz doar pentru că aveam bagaje, altfel aş fi preferat să-l evit. Deoarece erau şi scaune goale, am desis să mă aşez pe unul din ele. Am avut impresia că m-am aşezat cu fundul pe un sloi de ghiaţă. M-am foit ca pe ace vreo câteva minute, apoi mi-a venit ideea salvatoare. Am scos căciula din cap pe care am pus-o sub fund. Chiar dacă senzaţia de Polul Nord n-a dispărut total, un pic totuşi s-a diminuat.

Când a mai rămas o staţie până să cobor, am întrebat-o pe o doamnă care se aşezase lângă mine dacă coboară la următoarea, mai ales că am surprins o scenă specifică pentru transportul public din Chişinău. O domnişoară îi ceruse şoferului să deschidă uşa din faţă, la care acesta nici nu s-a obosit măcar să-i răspundă. A sărit controloarea de bilete cu răspunsul-standard: “Merji la şeilaltâ uşî, în faţî nu lucreazî, îi strâcatî”. După ce domnişoară se îndepărtă, şoferul interveni şi el, mai mult pentru ceilalţi călători, plin de năduf, cu o remarcă veninoasă: “Di parcî ar şi bucşât troleibbzu şî n-ari pi undi sî coboari”.

Femeia mi-a răspuns că va coborî şi ea. De aceea aşteptam doar să oprească la staţie, ca să cobor. Dar, surpriză, şoferul trecu ca vântul pe lângă staţie, fără măcar să încetinească. Am început să-i cer socoteală, dar el o făcea pe surdul. Abia la capătul rutei, era ultima staţie, îmi explică pe un ton arogant, mânios şi repezit, că trebuia să stau din timp în picioare, lângă uşă, dacă am vrut să oprească la staţie. Am încercat să-i explic că e obligat să oprească automat la toate staţiile, indiferent dacă intuiţia sau deducţiile îi sugerează că nu o să coboare sau urce nimeni, dar n-am făcut decât să-l irit şi mai mult. Acum deja gesticula şi urla cu spume la gură să nu-l învăţ eu ce să facă şi care îi sunt datoriile. Deshise uşa din faţă, cea care pretindeau că nu funcţionează, ca să scape mai repede de mine.

Nu mi-a rămas decât să reţin numărul de troleibuz al şoferului nesimţit, care este 1678, de pe ruta 28, în speranţa că responsabilii se avor autosesiza până voi întocmi o cerere în acest sens, pe care urmează să le-o înmânez în vederea redresării stării de lucru.


Sursa
2009-12-25 17:30:53



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

21:46:00Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:33:25Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:16:46Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:38:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:13:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
01:34:45Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:20:49Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:53:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:37:49Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:04:00Pietre —» Andrei LANGA. Blogul personal
05:51:00CAI ROZI, CAI VERZI —» Leo Butnaru
21:31:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:26:21Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:19:23Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:50:00ZORI DE CARTE NOUĂ —» Leo Butnaru
16:55:40Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:11:16Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:42:00Fantome —» Andrei LANGA. Blogul personal
12:42:00Fantome —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:39:05Spumantul-surpriză cu marea medalie de aur —» Fine Wine
23:20:43Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:35:28Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:48:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:01:10Jurnal de 40 —» Efrosnatalita’s Blog
16:37:04Fără Titlu —» Путепроводные Заметки