Asta vă doresc…

Oamenii care tind mereu să fie recunoscuţi, admiraţi, invidiaţi, onoraţi şi încoronaţi n-au să ştie niciodată cât de dulce poate fi anonimatul. Şi că ei n-au să aibă niciodată destul bani ca să-l cumpere. (gândul zilei de azi)

Azi a fost prima şi ultima mea zi de vacanţă de Crăciun. 

Mi-am băut somnoroasă cafeau şi m-am pornit la magazinul din vale să-mi cumpăr nişte acareturi pentru gospodărie. Am ieşit din casă într-un hal în care în MD nu mi-aş fi permis niciodată. Adică să ies fără ca să mă uit în oglindă sau măcar în vitrinele de pe drum. Prea multe bârfe crăciunești aş fi stârnit în urma mea şi mi-aş fi mânjit reputaţia. De vecină, de colegă, de fină, de dracu, tat-su şi toţi la un loc.

“Stil prea relax, la graniţă cu neglijent”, ar spune unii ochi de cumătră boiți cu creion made în China. Scurtă-cufaică, fără culoare precisă, de un verde militar spălăcit, cușmuță împletită bej, bluji cu cracii răsuflecați asimetric (gen pirat amețit de alcool sau furtună), mănuşi cu degete retezate (asta că să mânuiesc ferm telefonul sau ipod-ul), nemachiată, oleac umflată pe la ochi de somn…  Bref, după vestimentaţie, statutul meu social se situa nu mai sus de subsol. Ciudat, dar mă simt bine în el. Nepermis de bine. Genul de persoană la care nu te uiţi de frică să nu-ţi ceară un leu. Anonimă perfectă pe care o uiţi la doi păşi depărtare.

Probabil că arătam cumva neajutorată, naiba ştie, dar am simţit cum lumea îmi zâmbeşte constant. Când o domnişoară a sărit să mă ajute ca să-mi aranjez produsele în sacoşă, oleacă chiar am tresărit de uimire. Abia atunci m-am trezit de-a binelea. Ce naiba i-o apucat azi pe toţi să mă servească? Dar gesturi l-am apreciat.

Asta a fost preambului meu la urarea de Crăciun.

Vă doresc la toţi un Crăciun Fericit! Să aveţi parte de zâmbete luminoase şi calde de la oameni, nu pentru de statutul vostru social, îmbrăcăminte sau diplôme, ci doar pentru că sunteți un om.

Să aveţi mereu în preajmă pe cineva care să va spună sincer şi neaşteptat: Nu aveţi nevoie de ajutor?!

P.S. Nu știam ce poză să alături la post, dar se cerea totuși una în spirit de Crăciun. Alegerea a făcut-o fiică-mea