Dezamăgiri de vacanţă

Zilele acestea am trăit încă una din multele mele dezamăgiri. Dezamăgirea mea se trage dintr-o discuţie purtată cu un frate de la care mi-am cerut iertare pentru o greşeală pe care am făcut-o faţă de el.

Reacţia lui mi-a amărât sufletul pentru că mă aşteptam la altceva, măcar în această situaţie, însă mi-am stăpânit sentimentele după o zi de frământare disecând atitudinea lui:

1. A vorbit mult despre el. Mi-a spus cât de sincer a fost el totdeauna, mi-a dat exemple nenumărate de cazuri în care el a confruntat oamenii în faţă şi cum i-a dovedit mincinoşi indiferent de vârstele acelor oameni şi jumătate din cuvintele sale erau “eu.., am.., mie.., meu..”.

2. S-a abătut de la subiect. Un om rănit nu are nevoie să-i ţii teorii ci are nevoie să audă că l-ai acceptat sau apreciat – asta în cazul în care îţi dai seama că nu e într-o stare extraordinară. Ce folos îmi aduce mie doctorul dacă îmi povesteşte despre reuşitele lui şi nu se ocupă de mine?

3. Şi-a dat frustrările pe faţă. Profitând de faptul că eram într-un fel într-un stadiu de inferioritate – eu eram cel care aşteptam “sentinţa”, mi-a povestit tot felul de bazaconii pe care el le credea şi pe care alţii nu le acceptau, teorii care nu mă interesau absolut deloc şi mai ales în acele  momente.

4. A desconsiderat pe alţii. Poate sunt suspicios degeaba dar cred că declaraţiile lui faţă de păstorii care nu înţeleg atât de bine Scriptura ca el, care nu sunt atât de pocăiţi cum ar trebui să fie şi alte comparaţii de acest gen au fost folosite într-un mod manipulator faţă de mine. Mi-a pus sare pe rană.

Acestea sunt câteva din lucrurile pe care nu ar trebui niciodată să le spui cuiva care aşteaptă de la tine un cuvânt de iertare, de acceptare şi de încurajare. Nu învârti cuţitul în rană.

Am ajuns să mă rog ca Domnul să nu mă lase să ajung în starea în care să îmbătrânesc fără folos şi să cred ceea ce zicea Iov: nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.

M-a încurajat astăzi un verset din Plângerile lui Ieremia: Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui [..] să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.

Amin.