Surprizele Norocului!!!!!
Agitaţie maximă în oraş.
Am făcut cam o oră jumătate pînă la Radio; lumea pur şi simplu trăieşte în stradă. Azi nu despre ambuteiaje vreau să vorbesc,
în general nu am mare poftă de vorbă. Sunt prinsă de iureşul acesta magic, care îmi aduce atîtea bucurii şi atîta dragoste. 
A rămas în urmă decorarea casei, împodobirea bradului, mai rămîne gătitul epuizant, dar şi emoţionant, pentru că de Sărbători şi numai de Sărbători toţi suntem acasă, copilul mai dă cîte o raită pe la bucătărie, mai fură din clătitele care în loc să crească în clit... descresc direct proporţional cu numărul de degete fripte, sau pisoiul încolţeşte din cel mai nepotrivit loc răţoiul pregătit după reţeta soacrei. 
În noaptea aceasta luăm cu noi numai speranţe, numai vise ce urmează să se împlinească în anul ce bate la uşă… primim daruri şi cuvinte frumoase. Poate sună demodat şi pe alocuri depăşit, dar vrem atît de mult să credem că vom fi mai buni, mai toleranţi, mai harnici, mai săritori la nevoi, mai fericiţi, mai sănătoşi...
M-am lămurit, cîndva, cum stau lucrurile cu Moş Crăciun care vine pe hornul casei în noaptea de Ajun şi lasă cadouri sub brad: este o poveste. Una atît de frumoasă, încît ţin morţiş ca şi copilul meu să trăiască magia ei cît mai mult posibil.
Şi mi-i frică puţin de momentul cînd vraja se va destrăma şi va trebui să recunosc că a crescut. Da a crescut, cu adevărat! Şi asta nu mai e poveste, în poveste şi-au găsit locul, rînd pe rînd, anii în care a crescut.
Şi pentru asta merită să mă bucur!
În această seară toată lumea Trebuie să fie fericită!!!
Chiar dacă întunericul s-a lăsat peste fiecare gospodărie şi după geam vîntul îşi face de cap, săltînd şi el în ritmuri de sărbătoare, noi ne încălzim la focul şemineului şi ne bucurăm împreună de magia Ajunului. Pentru că acestă noapte este cea mai luminoasă şi cea mai curată din an… pentru că viaţa îşi croieşte drum din nou, totul e luat de la un capăt, toate speranţele revin cu o putere neobişnuită… şi parcă miroase mai mult a primăvară decît a iarnă, iar noi înşine sîntem straniu, mai tineri cu un an...
Din regatul zăpezilor se dă veste… trec zile, alb pe negru, ca fulgii din cer, şi din somn se aud şfichiuituri de bici şi rîsete de copii. Calendarul nu mai e la locul lui. Merele cresc deja coapte pe crengi şi-s umplute cu stafide şi scorţişoară, topite în cuib dulce de zahăr, vinul clocoteşte turbat şi-i ceartă pe fîrtaţii lui, Grog şi Gluhwein: "v-am rugat să nu mă daţi în clocot şi să nu mă mai spumuiţi ca pe o supă de perişoare". 
Supărat, nevoie mare, mai cere un "scuturat" de piper, o boaghe de şofran, cîteva cubuleţe de curmale prăjite puţină coajă de portocală, coaptă bine la cuptor...
După aşa poveste, oare nu a venit vremea unei colinde?!
Noroc TV s-a gîndit să-şi bucure telespectatorii cu o poveste de Crăciun.
Nu-ţi spun prea multe, nu dezvălui secrete...
Puţină "viaţă" de culise, îţi las să priveşti... ca să
rămîi alături de noi.
Zăpadă, clinchete de zurgălăi, spiriduşi şi Povestea Ajunului!
Primiţi colindătorii??
Sursa
2009-12-23 04:19:47