O felicitare...

Îţi mai aminteşti de anii de şcoală?!

Ştii de ce te întreb?

Îmi amintestc cum deodată, înainte de Sărbători, mă apuca hărnicia şi nu mai...făceam „mor-mor” cînd mă trimitea mama după pîine, chibrite şi sare la magazin. Nu mă duceam la supermarket, dar treceam pe lîngă „poştă” sau „Luminiţa”... şi acolo, sub sticla vedeam cele mai frumoase felicitări de Anul Nou. Fără sclipici, fără personaje necunoscute, ieftine, dar atît de frumoase şi miroseau a vopsea, a tipografie.
Zilele acelea îmi păreau cele mai frumoase.
Mă pregăteam din timp pentru acest eveniment.

Nu mă întreba ce făceam. Dacă ai apucat să fii şi pioner, cu siguranţă nu ai uitat nici cum scriai felicitări şi le împărţeai profesorilor.
Aşteptam duminica dinaintea vacanţei, mă aşezam lîngă geam(nu ştiu cum se întîmpla că mai mereu ningea la fel de frumos cum ninge în această seară) şi căutam în adîncul meu de copil cuminte cele mai frumoase cuvinte, şi le aşezam la fel de frumos pe hîrtie, şi i le duceam mamei să se uite peste ele, iar dacă scăpam vreo literă, of ..ce ciufuleală era pe coama mea.

După ce mama le verifica, începea alegerea felicitărilor şi a destinatarilor. Cele mai frumoase le scriam pentru cei mai "cuminţi" profesori, celelalte pentru cei care mă „chinuiau” des cu „treci la răspuns...”.
Şi scriam frumos, şi aveam şi o lamă, luată de la bunelul pentru cazuri excepţionale (asta în loc de corector) şi după ce scriam cu roşu numele profesorului, înşiram mai jos urări de tot felul; unele mai frumoase, altele.. mai stupide, dar erau dezarmant de sincere. Erau scrise de un copil... şi copiii .... ce mai calea-valea... nu cred că ei le citeau, de fapt, nu că nu cred, dar ştiu acest lucru.
În primul rînd pentru că primeau zeci de cărţi poştale, iar în al doilea rînd pentru că toate textele erau la fel.


Cîteva zile în urmă, răsfoiam o carte de-a mamei şi am găsit o "felicitare".
Pesemne, a fost scrisă demult; era în chirilică.
Stimată, Pelagheea Xenofontevna!

(prenumele era mereu scris cu o greşeală)
Permiteţi-mi să Vă felicit cu Anul Nou!
Vă doresc sănătate, prosperitate şi fericire.

Elevi cuminţi şi rezultate nemaipomenite.
Cu profund respect, elevul cl. 9 – B, Mihai Turceac.

De ce reproduc asta?! Nu ştiu. Aşa îmi veni mie.
De fapt, este aici un nod pe care îl tot dezleg în mintea mea de cîteva zile. Căutam ceva pe Google săptămîna asta şi la un moment dat, am dat de un portal foarte frumos structurat, uşor de accesat şi util. Am mai rămas ceva vreme acolo, am mai căutat ce-mi trebuia şi, cînd tocmai mă pregăteam să plec, apăru pe ecran o frumoasă felicitare, de-asupra căreea era scris: „fă click şi bucură-ţi jumătatea”.

Şi, mă năvăli aşa o tristeţe, de aia din care te scoate doar un plîns clocotit, deşi eram liniştită şi bine-dispusă.

...cît de uşor e să fii „drăguţ şi iubitor fără margini”. Stai pe net, vorbeşti cu cine vrei tu la telefon, nu ai timp să iei cina cu familia ta, nu apuci să aduci o lalea de Ziua Mamei, în schimb, după ce ai luat masa cu amantul sau amanta în oraş, după ce... ai tras o înjurătură grasă, după ce... nu-ţi mai aminteşti din prima cum îl cheamă pe omul tău drag şi cînd e ziua lui de naştere, faci CLICK... şi totul e ca şi cum ar fi nou-nouţ: „Iubitule, eşti totul pentru mine”, „Dragostea mea, îmi lipseşti atît de mult”... Motănaşi şi vrăbiuţe, buchete de flori virtuale, păpuşi vorbitoare, căţei cu ochii înlăcrimaţi... ei ne înlocuiesc, ne ţin de urît şi ne arată cît de mult „trebuim” celuilalt. Atît de uşor e să „iubeşti” virtual, nici nu ne-am fi imaginat acum 10 ani, şi e muuult mai ieftin. Numai că există totuşi un „nimicuţ” care omoară tot omenescul, toată emoţia, tot ce ai adunat în nopţi de iubire şi în zile de aşteptare, în primele plimbări nocturne şi în sfioasele îmbrăţişări care îţi umpleau stomacul cu fluturaşi şi alte gîngănii.
Am ales o pisică şireată, un căţel supărat şi singur, un copilaş cu ochi albaştri... şi un Moş Crăciun (ce-i drept nu am înţeles ce naţie reprezintă), am ales un mesaj (şi această opţiune este trecută pe lista de "plusuri", însoţită de o remarcă „nevinovată”; ceva de genul... „nu ai inspiraţie? alege unul dintre mesajele de mai jos...”).
Nu a durat mai mult de 10 minute ca să le programez în aşa fel, încît să ajungă cîte una în fiecare zi (cu excepţia zilelor de odihnă, că oricum nu le va observa). Apoi, mi-am trimis şi mie una ca să-mi amintească că pe 3 ianuarie.. nu ar fi rău... să mai ... trimit vreo 10 „declaraţii de dragoste”... care mă „vor scuti” de oboseala de a scrie mesaje... cu „te iubesc” în sec. XXI. Dacă eram mai perseverentă, găseam şi din alea care o spun cu voce...

Cre că am mai întrebat: de ce scriu asta?! Pentru că mă ia o tristeţe, în preajma Sărbătorilor de Craciun.
Nu mai găsim loc pentru acele zile de duminică, în care toată familia se aşeza să compună mesaje pentru cărţile poştale.
Simple bucăţi de carton... uneori stîngaci desenate, cu mesaje banale. Ele duceau puţină lumină departe; celor pe care nu i-am văzut, de care ne este dor... celor pe care nu-i vom putea vizita de sărbători.
Duceau doruri şi nu întîrziau niciodată.
Simple bucăţi de carton... în care încăpea atîta viaţă, atîta dragoste, atîta emoţie, atîta aşeptare...

Simple bucăţi de carton... aminteau lumii că au venit Sărbătorile, iar nouă... că mai suntem... vii.

Am găsit ceva interesant. Din istoria cărţilor poştale...
Povestea spune că prima felicitare de Crăciun, a fost inventată în Marea Britanie. Se apropia Crăciunul, iar sfîrşitul anului 1843 nu-i aducea lui Sir Henry Cole nimic alceva decît copii mulţi, oboseală şi cheltuială în vacanţă. Tocmai încheiase o discuţie neplăcută cu soţia. Ea insista asupra unei vacanţe prelungite, altfel, rudele pe care nu vor apuca să le viziteze, se vor supăra. Sir Henry încercă să-i explice că e prea costisitoare această călătorie, în plus ea nu-ţi dă nimic, decît doar surmenare. În loc să stea tolănit pe canapea, trebuie să colinde tot comitatul Saxoniei de Sud. Şi-apoi, nu şia cum să-i explice că un direcor de muzeu nu cîştigă cît un director de bancă... Aşa se făcu, că tocmai cînd îi erau gîndurile mai negre, intră la el un prieten care mai era şi pictor. Între două trabucuri, i-a povestit ce are pe suflet şi l-a rugat pe John Calcott Horsley să-i deau un sfat. Ăsta l-a sfătui să le scrie scrisori tuturor prietenilor şi rudelor îndepărtate...
Bună idee, dar nu pentru Sărbători... s-a gîndit Sir Henry. După o oră de poker, găsi soluţia: nu va trimie scrisori obişnuite, va trimite scrisori deschise, pe care să fie desenată întreaga familie Cole.
Zis, ca şi făcut.
John îi aduse a doua zi schiţa primei felicitări. Imaginea îi prezenta pe membrii familiei Cole care sărbătoreau în jurul unei mese. Această carte poştală ilustrată a fost prima care a bucurat ochii celor care au primit-o.

p.s. Şi în zilele noastre, britanicii trimit cele mai multe cărţi poştale din lume, expediind cam 27 de felicitări pe an. Anul trecut, tot la ei, s-au vîndut cam 2,31 milioane de felicitări, dintre care 1,6 milioane de Crăciun. Regina Marii Britanii expediază cam cîte 10.000 de felicitări de Crăciun.

Încă un argument: Felicitarea pe care am găsit-o în cartea mamei are cel putin 20 de ani.... Zi-mi şi mie, ce voi avea eu în cutia cu mărunţişuri'? Ce voi ţine eu sub fotoliul în care îmi voi petrece zile bătrîneţii?! Ce-mi voi aminti eu cînd voi privi spre flăcările din şemineu?! Ce voi ţine în mînă?! ... insrucţiunile de pe net? mousse-ul care mă ajuta să fac Click emoţiilor mele, senimentelor mele, amintirilor mele?? Ce iau cu mine din tinereţe dacă nimic nu vreau să iau... şi nimic nu vreau să păsrez...

p.s.1. Trimie o carte poştală părinţilor. Scrisă de tine.

Sursa
2009-12-22 04:37:22



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

19:31:54CFR la 150 de ani se laudă cu vechituri —» Curaj.TV | Media alternativă
10:27:43Proiectul Instituţional ,,Memori@ Locală” —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
18:42:38Protest la București pentru drepturile animalelor #exclusiv —» Curaj.TV | Media alternativă
08:25:53Andrei și Ilinca – Plouă (cover Holy Molly x Tata Vlad) —» Andrei Albu - omul alb cu gînduri negre
11:49:57Primarul Ciucu a venit la protestul din Prelungirea Ghencea —» Curaj.TV | Media alternativă
10:42:32Am pledat împotriva intimidării aleșilor locali —» Curaj.TV | Media alternativă
10:28:09Vrem lărgirea și civilizarea prelungirii —» Curaj.TV | Media alternativă
19:24:05Cică a vorbit cu mai mulți membri de Guvern la Cahul —» Curaj.TV | Media alternativă
18:40:52Poveste origami de la o copilă refugiată (ru) —» Curaj.TV | Media alternativă
17:59:37Popă cu copii în portbagaj la Voluntarii Bucureștilor —» Curaj.TV | Media alternativă
06:02:55Radu Pila: Sincer și necenzurat, despre ”sindromul BMW”, chip tuning și... —» Сажевые фильтры (DPF/ FAP). Чип тюнинг. Теория, практика.
19:40:06Parcare de biciclete aglomerată la metrou —» Curaj.TV | Media alternativă
09:00:00Opera Crypto Browser Announces Plans to Integrate Elrond  —» Luchian Alexandru
08:54:49Plâng de fericire. 215 Eroi ai Ucrainei, printre care și comandanții Azovului au fost eliberați! —» nimic nu e asa cum pare a fi...
06:30:11Rușii vor să transforme „tribunalul” de la Mariupol într-un proces exemplar de condamnare a nazzismului —» nimic nu e asa cum pare a fi...
14:57:59Purcari promovează steak-urile produse de companiile lui dmitri medvedev —» un alt blog
12:22:52SCURTĂ RELATARE DE PE FRONT. Nu cel ucrainean, cel politic, moldovenesc —» Nicolae Federiuc
10:21:36S-a aruncat în aer împreună cu ocupanții care l-au descoperit. Ce se întâmplă, de fapt, în cadrul contraofensivei armatei ucrainene? —» nimic nu e asa cum pare a fi...
09:47:38Putin a anunțat mobilizarea parțială. Reacția unei mame: „...чтоб ты сдох, козлина!” —» nimic nu e asa cum pare a fi...
06:37:10Escaladarea nebuniei —» blog cultural
05:41:58Ce poreclă are informatorul Litvinenco în dosarele SIS-ului? —» un alt blog
18:37:45Câteva propuneri privind cercetarea științifică în Republica Moldova —» Gheorghe Cuciureanu
17:18:31Eulogy: Andrei Bivol —» Erik and Elena Brewer's Weblog
09:59:00Create the first in-browser game for Opera GX Mobile and save millions of gamers from the nightmare of no mobile data or WiFi —» Luchian Alexandru
05:15:12Azi trebuiau să protesteze agricultorii, dar Slusari i-a vândut… —» un alt blog