Despre proşti

Motto: Mama proştilor e mereu gravidă

Îmi aduc aminte de un reportaj făcut recent de ProTV despre politicieni şi New Media. Ei bine, în acel reportaj, Tkaciuk zice că-i place să scrie pe Facebook ceva provocator, ca mai apoi să urmărească reacţiile. Mi-am dat seama că sunt cam la fel.

Partea proastă e că în lesă cad mulţi. Mult prea mulţi. Iar de obicei nu sunt doar nişte cretini ordinari care n-au ce face pe net, ci persoane care la prima vedere par deştepte. Atenţie: par deştepte. Dacă le analizezi mai bine, vezi cât de plafonate sunt aceste personaje. Acestea nu sunt deştepte, ci doar zic aceleaşi lucruri pe care le zic deştepţii, dând o primă impresie de inteligenţă. Care dispare de cum intri în contact direct cu ele (o discuţie banală).

Plafonare? Poftim: "şi fiind blogul meu , pot să şterg comentariile tale , sau să le modific”. Şi asta mi-o zice o persoană pe care, deşi aveam păreri foarte diferite, o consideram demnă de respect. Sau “ei las că timpu trece repede și ai să crești mare și deștept”. Fraza respectivă vine de la o fiinţă care scrie atât de drăguţ pe blog încât îţi dau lacrimile. Da, aţi ghicit, scrie despre dragoste, ca şi multe alte milioane de bloguri din lumea asta. Şi da, sunt articole din alea la care lumea comentează ceva de tipul: “wow, super, ce gândire profundă, scrie o carte că eşti genială”. Pun pariu că aţi mai citit zeci de articole unde aţi văzut respectivele comentarii. Sincer, luăm o oarecare temă: dragoste, noroc, destin, viaţă sau credinţă. Deşi găseşti aceeaşi idee pe sute de bloguri, uneori şi în aceleaşi cuvinte, autorii sunt lăudaţi şi numiţi originali.

PS: Persoanele cărora le zic proşti se numesc între ele pseudo-intelectuali.

PPS: Recent am dat de Lup. Sper să nu se prostească pentru că-mi place cum scrie.