Refugieri trecute in proza
Ii intoarse spatele si pasind intr-o maniera mai mult hotarita decit furioasa, il parasi.
Nu-i spuse ”La revedere” nu-i spuse nici ”Adio”, doar pleca, lasind dira de parfum sa-i anihileze pina si simtul olfactiv, ca un venin spiritual. Figura ei se indeparta intermitent, lasindu-l pe Sandu intr-o imobilitate chinuitoare.Tinarul uita de sine si doar o presiune groaznica ii apasa pieptul. Nu, nu avuse probleme cardiace anterior, insa acum osul stern metamorfizat intr-o presa hidraulica il sufoca incet, iar locul dintre plamini i se zbatea convulsiv. Ramase in suspendarea propriei constiinte mult timp...poate un miut, dar poate si o intreaga vesnicie. Avea impresia ca din tot ”coctail-ul” consistentei daruite de Creator ii ramase doar lutul si orice miscare il va risipi in bataia vintului.
Dar vintul rece de noiembrie il readuse in simtiri si Sandu porni neicrezator, mai mult intuitiv spre casa. Aruncat in infernul propriilor ginduri facea miscarile masinal. Ajuns acasa, cu chipul sters, ii dadu binete mamei sale ce trebaluia in bucatarie si se prabusi in patul din odaia sa. Nu avuse insomnie si nici de ginduri nu fu torurat mai mult de un minut.Adormi. Cind deschise ochii bezna se instalase deja in atmosfera camerei. Din fereastra ceva lumina vag, fiind de ajuns doar sa defineasca contururile obiectelor din camera, totul fiind insa negru. Negru era si el.Isi privi miinile, trupul, totul era negru si in zadar incerca sa gaseasca vreo pata trandafirie caracteristica vietii.Sari din pat si instinctiv parasi odaia, indreptindu-se spre balcon unde stia ca mama punea hainele sa se usuce.Avu noroc, culmile erau goale.Mama nu spalase aseara. Dezlega o funie si-i facu un lat ce-i iesi de minue. ”Sa fi fost vre-un marinar in una din vietile anterioare?”. Surise la acesta idee, si isi continua munca.Facea totul atit de firesc, negindit, de parca izvora din interior, dintr-o constiinta cel domina tiranic. Isi aduse aminte ca citise sau auzise undeva ca funia e mai suportabila la o usoara prelucrare cu sapun. In miscari ii dainuia un calm neobisnuit ce-i reda un aer de hotarire.Lua din baie sapunul si mirosul de liliac il facu sa tresara usor... Cu siguranta acest miros il lega de ceva indescriptibil, de ceva frumos...dar...dar gindul pieri, o amnezie ciudata facu ideea sa cedeze, Sandu reluindu-si migalos activitatea. Trecu de citeva ori sapunul peste latul funiei pe care apoi il imbraca peste cap.”Ce frumos miroase funia asta a liliac”, gindi Sandu.”Sa fie oare de la hainele spalate de mama?...”Lega capatul funiie de calorifer si brusc simti cum il invalue o caldura insuportabila.”Iarasi astia de la termocentrala ne dau prea multe kilocalorii” rabufni in sine, largind latul de parca caldura ar fi venit prin funie tocmai di inima termocentralei. Deschise fereastra si suflul noptii il alinta cu efirul negru.Perdeaua alba fremata, incercind sa-i faca anevoioasa urcarea pe pervaz.O smulse violent, nu intra in decor si albul iamculat ii porvoca dezgust. Admira calm sirul felinarelor ce serpuiau pe marginea drumului la vreo 30 metri sub ferestra. Inspira adinc raceala noptii... cu miros de.. liliac...Si in minte ii aparu spatele unei femei ce se indeparta incet.Oare cine-o fi...?Mai adulmeca inca o data floarea de mai si inchizind ochii plonja in efirul negru.Senzatia zborului ii placu si se lasa in bratele gravitatiei.Intr-o clipa insa funia ii curma violent avintul, lasind un corp negru balabanindu-se cam la 27 metri deasupra felinarelor ce serpuiau pina departe...
Sandu realiza ca se sufoca.Se trezi si isi dadu seama ca in somn isi baga fata in perna ce-i taia acum raspiratia. Transpiratia siiroind ii brazda spatele si abia de isi mai putea controla rasuflarea ce a luat-o razna. Era infierbintat, iar corpul parea incandescent, gata sa ia foc.Isi duse masinal mina la piept si incremeni. Spatiul dintre plamini, osul stern, presa hidraulica era de gheata, era rece, era zero absolut...
Si unde putea sa declare sarmanul ca i s-a sinucis sufletul???
Sursa
2009-12-18 23:09:02