despre blogurile nesărate, scurtături de negândire şi menora evreiască

Ăştia suntem noi, haideţi s-o recunoaştem. Nişte oameni care nu ştiu să gândească independent şi care consumă fără să se gândească, un junkfood non caloric valoric care curge la început, din mediul de familie, pe urmă, din gura profesorului, şi în sfârşit din televizor.Nepărintele Cibric (c), de fapt, ne reprezintă. Grotescul nepărinte nu este decât o caricatură la ceea ce suntem noi, în general, ca portret colectiv.

Întrebaţi orice copil de vârstă şcolară ce crede el despre Eminescu. Va spune cu admiraţie prefăcută că „Eminescu este Luceafărul poeziei noastre”. Despre mamă va spune că e „cea mai frumoasă fiinţă din lume” iar despre ţară că e „meleagul nostru sfânt”.

Anticipez cum peste vreun an, copiii noştri vor spune înecându-se de emoţie că „Biserica este leagănul românismului” şi că „Ştefan cel Mare a fost cel mai mare apărător al creştinătăţii”.

Problema cea mai mare, poate, este nu atât religia în şcoală, cât şcoala noastră în general, care se pare că aşa şi nu a ieşit din tiparele „calului bălan”. Copiii noştri nu îndrăznesc să gândească singuri. Pentru că profesorii noştri nu îndrăznesc să-i înveţe să gândească. În şcoala noastră nu doar independenţa de gândire este tratată ca o sfidare a autorităţii profesorului. Chiar şi încercarea de a avea o opinie diferită de cea general recunoscută este de fiecare dată penalizată. Încercarea de a fi pur şi simplu diferit, de a sparge anumite tipare, de multe ori este tratată drept imoralitate.

Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă care elevi şi eleve sunt trezesc de cele mai multe ori nemulţumirea profesorilor. Nu cei mai obraznici, nu cei cu puţine capacităţi, ci mai degrabă cei care arată diferit şi sunt diferiţi. Că mai toţi profesorii şi-ar vinde şi sufletul diavolului dacă ar obţine reintroducerea uniformelor şcolare nici nu încape îndoială. Dar mai interesant mi se pare că elevele oricum arată la fel. În fuste decoltate, cu unghii aplicate şi fel de fel de năzdrăvănii atârnând de ele. O asemenea ţinută este considerată „feminină” şi în general, acceptată.

Este în schimb, inacceptabil să porţi plete, blugi rupţi sau şosete de culori diferite, nemaivorbind de accesorii mai extravagante. Că face profesorul hernie.

Anume nonconformismul creează pedagogilor un disconfort psihologic, nu ţinuta de cadînă, care corespunde perfect tiparelor gender din capul lor. Şi acest discomfort psihologic despre care vorbeam e frate drept cu intoleranţa nepărintelui Cibric şi a cetei sale faţă de menora evreiască.

Dorinţa pedagogilor de a sugruma orice manifestare a nonconformismului este de cele mai multe ori, dictată de porniri destul de banale, şi deloc înălţătoare, cum ar fi dorinţa de a domina, un fel de sete de putere, care regretabil este de multe ori îmbinată cu frică aproape animalică faţă de tot de este diferit. Desigur, nimeni nu va recunoaşte în vecii vecilor acest lucru, în schimb, toată lumea se va lamenta despre „cât îi de stricat tineretul azi”.

Blogosfera moldovenească, atât de nesărată, este oglinda acestei realităţi şi într-un fel, produsul colateral al şcolii noastre. În care, deocamdată, nu se predă religia, şi care este deja atât de agresivă, intolerantă şi neprietenoasă elevului. Personal, nu cred că în mediul nostru şcolar, aşa cum este el, poate fi predată religia în spiritul toleranţei şi deschiderii către nou.

• Lupul Sur