Victor Copiimulţi, „criminal” de nevoie (I)
Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne!Dragi prieteni, astăzi publicăm în paginia noastră un articol preluat din ziarul Timpul, 18 decembrie 2009, despre chinurile, nedreptăţile şi fărădelegile pe care le-a avut de îndurat din partea fostei guvernări comuniste, unul din ctitorii bisericii noastre - domnul Victor Copiimulţi.
„Papuc mi-a zis: „Victor, dacă-mi dai 300 de mii de dolari, ai să scapi de probleme”
Victor Copiimulţi este cunoscut opiniei publice din RM prin sprijinul financiar acordat, împreună cu Anatol Stati, episcopului Dorimedont în momentul în care acesta se afla între viaţă şi moarte. În rest, Copiimulţi pare a fi un anonim, pentru că, ani de zile, el s-a ascuns de mânia guvernării comuniste, din simplul motiv că a vrut să-şi recupereze o datorie legală de la o întreprindere protejată de stat, care i-a adus pagube materiale uriaşe. Infracţiunea e dovedită şi de către instituţiile de drept din Rusia şi Ucraina. În consecinţă, Copiimulţi a fost nevoit să fugă din RM. Mai târziu, a venit la Chişinău, ca să-l întrebe pe ministrul Papuc de ce este urmărit. Potrivit lui Copiimulţi, Papuc i-a promis rezolvarea tuturor problemelor, în schimbul unui „cadou” de 300 mii USD. Deoarece nu avea la acel moment banii respectivi, omul de afaceri a fost ulterior pedepsit prin metode inumane...
După căderea URSS, când criza financiară se făcea simţită în spaţiul ex-sovietic, existau firme ce se ocupau cu achitări reciproce. Afacerea funcţiona după următorul model. Bunăoară, RM avea datorii faţă de „Gazprom”, pe care nu le putea achita. În acelaşi timp, alţi agenţi economici autohtoni aveau restanţe faţă de Bugetul de stat, dar, la fel, nu dispuneau de finanţe. În acest sens, firme precum „Oferta-Plus” şi „Patria” preluau de la agenţii economici îndatoraţi statului marfă în suma datoriei, o vindeau şi apoi se achitau, în bani, cu „Gazprom”. Cele două firme erau conduse de Vasile Lapteacru, respectiv, Victor Copiimulţi.
Tranzacţii cu obiecte inexistente
În 1999, una dintre întreprinderile moldoveneşti, căreia „Patria” i-a stins o datorie enormă, a oferit în schimb, prin contract, o instalaţie în valoare de patru milioane USD ce s-ar fi aflat în Ucraina. Ulterior, Copiimulţi a aflat că achiziţia nici nu există, fapt confirmat de investigaţiile structurilor de drept şi securitate din Ucraina şi Rusia. Ca să-şi facă dreptate, el a apelat în judecată şi ancheta a fost pornită de SIS. Între timp, la 27 decembrie 1999, Lapteacru, a fost omorât la scara blocului unde-şi avea biroul. Copiimulţi recunoaşte că era prieten cu acesta şi se întâlneau zilnic, dar tragedia rămâne şi pentru el o enigmă: „Nu ştiu cine l-a ucis. Ştiu că Lapteacru a finanţat anterior PCRM, a crezut în Voronin, dar curând s-a dezamăgit şi s-a lăsat de partid. Mai târziu am aflat că prin el treceau sute de milioane…”.
Fugar în Emirate
După aceste evenimente, dosarele contra lui Copiimulţi au început să se deschidă în lanţ. El afirmă că atunci un anchetator l-a sfătuit să plece din RM, şoptindu-i că încercarea-i de a-şi restitui banii pentru „achiziţia inexistentă din Ucraina” a atras nemulţumirea unor înalţi demnitari. Astfel, Copiimulţi s-a stabilit degrabă cu traiul în Emirate. Între timp, Departamentul pentru Combaterea Crimelor Organizate şi Corupţiei îl învinuieşte de exportul fictiv a 950 mii de tone de alcool etilic şi de eschivarea de la plata accizelor şi TVA. Deşi MAI a refuzat începerea anchetei, din lipsă de dovezi, dosarul a fost pus pe rol în 2001, anul în care comuniştii au acces la putere... La 8 august 2001, SIS porneşte o altă urmărire penală, învinuind „Patria” de sustrageri în proporţii deosebit de mari anume de la întreprinderea care îi datora bani. În alt dosar, i se incrimina înstrăinarea ilicită a unor imobile.
„Copiii m-au anunţat, la Dubai, că mi se deschid dosare, că-s învinuit de omorul lui Lapteacru, că mă aflu în căutare. Am scris atunci o scrisoare la Procuratura Generală (PG), i-am informat unde mă aflu şi le-am lăsat coordonatele mele. Mi s-a răspuns că nu sunt bănuit de nimic”, susţine Copiimulţi. Vorbele sale sunt confirmate şi de originalele acestor scrisori. Din documentele acumulate de TIMPUL, însă, aflăm că anterior MAI a solicitat Biroului Interpol din RM să verifice locul aflării lui Copiimulţi, iar dosarul privind exportul spirtului continua de zor. Astfel, procurorul Igor Eşanu şi anchetatorul Leonid Patarnac, din cadrul MAI, acumulau probe contra lui Copiimulţi, fără a-l invita nici o dată la audieri.
În septembrie 2004, Copiimulţi a venit la Chişinău ca să afle o lămurire de la vechiul său prieten, Gheorghe Papuc, ajuns ministru de Interne. Omul de afaceri ne spune că l-a cunoscut pe Papuc în 1997, când acesta conducea Brigada „Fulger”. „Pe atunci, Papuc venea la mine şi cerea motorină pentru efectiv, iar uneori ne întâlneam la frigărui. Acum, ca să aflu ce se întâmplă, l-am sunat şi el m-a invitat la MAI. M-a primit nu în biroul său, ci în sala de protocol. „Gheorghi Grigorevici, ce fel de joacă e asta, că mi se deschid atâtea dosare?”. El mi-a spus că împotriva mea există învinuiri serioase şi că ei bănuiesc că l-am ucis pe Lapteacru. Apoi mi-a spus direct în faţă: „Victor, dacă-mi dai 300 de mii USD, vei lucra fără probleme!”. I-am spus că nu am atâţia bani, dar am să mă strădui să-i găsesc timp de o lună. Nu m-am încadrat în termen, însă l-am sunat şi l-am rugat să mai aştepte”.
O afacere minunată pentru „cadoul” lui Papuc
Deşi Copiimulţi a trimis de bunăvoie procurorilor adresa şi telefonul său din Emirate şi, în ultimul timp, intrase şi ieşise de mai multe ori din RM - fapt confirmat şi de ştampilele din paşaportul său -, la 8 noiembrie 2004, Patarnac îi înaintează învinuirea pe dosarul spirtului „din motivul că învinuitul se ascunde şi nu este cunoscut locul aflării lui”. La 12 noiembrie, incriminându-i-se furt în proporţii deosebit de mari şi fraude fiscale, Copiimulţi este anunţat în căutare prin Interpol, iar Judecătoria Râşcani îi eliberează mandat de arestare pentru 30 de zile. „Toate acuzele aduse lui Copiimulţi sunt fabricate. Dosarele conţin doar copii, fără acte originale”, afirmă cu referire la acest caz avocaţii Pavel Lutenco şi Ion Cerga.
Unde era în acest timp Copiimulţi? El susţine că, în decembrie 2004, s-a aflat în Rusia, de unde urma să plece la Hanover, pentru a face expertiza unui metal foarte scump, ce promitea o afacere minunată. Din banii câştigaţi, preconiza să se împartă şi cu Papuc. Copiimulţi spune că, la 14 decembrie, înainte de a urca în avionul Moscova-Frankfurt, el l-a anunţat pe Papuc, prin telefon, că degrabă îşi va primi „bacşişul”. TIMPUL a acumulat probe, inclusiv descifrarea de pe numărul rusesc de mobil al lui Copiimulţi - 079127953578 -, care arată că în acea zi, la ora 19.42, el într-adevăr l-a sunat pe ex-ministrul de Interne. Însă, ajuns dimineaţă pe Aeroportul Internaţional Frankfurt, el a fost reţinut de Interpol. „Atunci am aflat pentru prima dată că eram anunţat în căutare”, îşi aminteşte omul de afaceri. El a declarat Curţii de Apel (CA) din Frankfurt că nu s-a ascuns de pedeapsă şi că a circulat nestingherit prin RM. „Cauza urmăririi mele constă într-o neînţelegere cu un înalt demnitar din instituţiile de drept din RM, care m-a ameninţat cu neplăceri, dacă n-am să-i satisfac unele doleanţe financiare”, a mai declarat el la audieri.
Acuzat de evaziuni fiscale şi omor…
Mai departe, lucrurile au decurs într-o manieră atât de absurdă, încât ne face să credem că procurorii moldoveni nu aveau chiar nicio probă contra reţinutului. La 16 decembrie, Interpol a comunicat MAI şi PG că Victor Copiimulţi e reţinut şi e necesară transmiterea urgentă a actelor pentru extrădare. Peste o săptămână, nemţii anunţă data-limită pentru extrădare - 21 ianuarie 2005 - şi roagă autorităţile moldovene să prezinte probele contra inculpatului până în acea zi. Şi Convenţia Europeană pentru Extrădare stipulează că, dacă timp de 40 zile de la arestarea persoanei nu parvine cererea de extrădare şi documentele în susţinerea acesteia, învinuitul e pus în libertate.
La 19 ianuarie, Ministerul Justiţiei al Germaniei primeşte o scrisoare de la prim-viceprocurorul general Valeriu Gurbulea, care îl acuză pe Copiimulţi doar de evaziuni fiscale. CA Frankfurt refuză să-l extrădeze la 21 ianuarie: „Inculpatul nu poate fi extrădat, deoarece nu-şi recunoaşte vina, iar alte probe care i-ar dovedi-o nu există”. CA Frankfurt nu-şi schimbă decizia nici puţin mai târziu când, tot fără argumente, moldovenii i-au încriminat vina pentru omor. Deoarece expirase deja termenul de detenţie al omului de afaceri, la 25 ianuarie 2005, Judecătoria Râşcani dispune eliberarea sa imediată de sub arest.
Pentru a nu-l scăpa la libertate, procurorii atacă imediat decizia privind eliberarea lui Copiimulţi. Totodată, avocatul Lutenco anunţă ambasadorii României (Copiimulţi este şi cetăţean român) şi Germaniei în RM că PG încalcă intenţionat prevederile legale, ţinându-l ilegal în arest pe clientul său. Iar procurorii îi găsesc imediat o altă „crimă”, care se trăgea încă din 1998. Atunci, Copiimulţi l-a ajutat cu nişte bani pe directorul Uzinei „Prodcoop” din or. Lipcani, care vroia să facă acolo o reparaţie. Însă Graur s-a aflat în insolvabilitate de plată şi instanţa i-a cedat uzina lui Copiimulţi. Acum, tranzacţia dintre cei doi şi decizia judecăţii au fost declarate ilegale. Germania a fost anunţată că reţinutul a mai comis furt în proporţii deosebit de mari, fabricarea şi folosirea documentelor false.
„Bernaz îmi cerea probe contra lui Copiimulţi”
Pentru a da greutate acuzaţiilor, probabil, în acest caz s-a implicat şi preşedintele Voronin. Astfel, într-o scrisoare a procurorului Ghenadie Pârlii către Gurbulea, din 21 ianuarie 2005, făcându-se trimitere la adresarea lui Voronin către PG privind legalitatea acţiunilor conducătorilor întreprinderilor cooperatiste, se arată că Graur a prejudiciat „Prodcoop” cu peste 9 mln. lei (!), în urma tranzacţiilor cu Copiimulţi. Amintim aici declaraţia procurorului general Valeriu Zubco, precum că 30% dintre scrisorile demnitarilor către PG în anii guvernării comuniste erau coordonate cu Voronin sau cu Consiliul Suprem de Securitate. Curând, Graur a fost arestat. „Prima dată m-au închis pe trei zile. Venea Bernaz şi cerea probe contra lui Copiimulţi. Îmi spunea că, de voi tăcea, voi face puşcărie. I-am spus că noi nu am încălcat legea”.
Încă un moment interesant. Chiar dacă la PG se ştia bine că Victor Copiimulţi era reţinut, în februarie 2005, Judecătoria Centru a mun. Chişinău eliberează pe numele acestuia un nou mandat de arestare şi procurorii cer Interpolului să-l anunţe în căutare, pentru că… „nu se cunoaşte locul aflării sale”.
Ping-pong între justiţia germană şi cea moldovenească
La 21 februarie 2005, după ce CA Frankfurt refuză iarăşi extrădarea, din lipsă de dovezi, Interpol aminteşte PG (pentru a câta oară?) că germanii solicită dovezi pe învinuirile aduse lui Copiimulţi. În martie, Gurbulea scrie un nou răvaş către Ministerul Justiţiei de la Berlin, cerând suplimentar extrădarea, deoarece Copiimulţi s-ar mai face vinovat de însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor şi confecţionarea, deţinerea şi folosirea documentelor oficiale false.
Potrivit avocatului Jens Jorg Hoffman, el s-a împotrivit extrădării lui Copiimulţi nu numai din lipsă totală de probe contra acestuia, ci şi pentru că ştia despre condiţiile din penitenciarele noastre, unde se aplică şi tortura. Hoffman consideră că este vorba de o persecuţie politică din partea autorităţilor RM. „Anul trecut, un înalt demnitar al MAI a cerut de la inculpat 300 mii USD, pentru ca să nu aibă probleme. Aşa cum în instituţiile de stat din RM domină prea cunoscuta corupţie, se încearcă intimidarea inculpatului, prin inventarea diferitelor acuzaţii.
Autorităţile RM, neputând aduce nicio dovadă pe faptul omorului, au transferat dosarul pe învinuiri de neplată a impozitelor şi falsificare de acte. Extrădarea urmăritului este, deci, inadmisibilă”, preciza Hoffman într-o adresare către justiţia germană. La rândul său, Copiimulţi ruga instanţa să-l extrădeze, ceea ce se vede din interogatoriile sale şi din două scrisori către avocatul german. „Vreau foarte mult şi cât de curând să mă întorc în ţara mea”, se arată într-o scrisoare. Şi în alta: „Am aflat că mi-e bolnav copilul, că familia mea nu are bani. Am decis să nu mai trăiesc niciodată în Germania. Vă implor, puneţi un cuvânt bun pentru mine, ca să fiu extrădat”.
„Fulger” atacă „Metacon”
În cele din urmă, la 4 aprilie 2005, CA Frankfurt acceptă extrădarea lui Copiimulţi, cu singura condiţie ca învinuitului să-i fie respectate drepturile, ca acesta să fie asigurat cu hrană şi medicamente şi să poată fi vizitat de un responsabil al Ambasadei Germaniei. RM s-a obligat să-şi respecte angajamentele cu pricina şi s-a anunţat o altă zi a extrădării, pentru 12 aprilie. Însă, ghinion, Germania refuză şi acum să-l elibereze pe Copiimulţi, pentru că nu dispunea măcar de o singură probă veridică împotriva lui. În replică, procurorul Bernaz intervine imediat şi cere atragerea în calitate de bănuit al lui Copiimulţi pe cazul „Prodcoop”… În fine, din cauza insistenţelor învinuitului, Germania îl extrădează la 15 mai 2005.
Lupta contra lui Copiimulţi continua însă la Chişinău. La 7 aprilie 2005, poliţiştii de la „Fulger” au năvălit la Uzina „Metacon”, scoţându-i cu forţa din clădire pe directorul Nicolae Adăscăliţa şi pe câţiva acţionari. Potrivit lui Adăscăliţa, poliţiştii îi spuneau că el nu e director şi că există un altul… Imagini video cu această încăierare şi expertizele medico-legale ale acţionarilor „Metacon” demonstrează incidentul. Adăscăliţa spune că ulterior a fost chemat de către Victor Alerguş, şeful Uniunii combatanţilor „Sf. Gheorghe”, şi, potrivit unor surse, un apropiat al Puterii comuniste, care l-ar fi prevenit să se dea la o parte... Alerguş neagă aceste afirmaţii: „Nu l-am ameninţat pe Adăscăliţa, l-am prevenit să lucreze legal, la rugămintea unui prieten de-al meu, care era director la „Metacon”…”.
Aşteptat de „Moldova 1”
Despre ultimele zile de arest în Germania, Copiimulţi îşi aminteşte: „M-am gândit: de să stau în închisoare acolo? Mă duc mai bine în Moldova, fiindcă n-am făcut nimic rău. Nu-s vinovat, mă duc de bună voie. Am rugat instanţa germană să mă extrădeze. Judecătorul m-a întrebat dacă vreau să plec - el nu vroia să mă extrădeze, căci nu avea dovezi contra mea. I-am răspuns afirmativ: îmi era tare dor de soţie, de copii…”. La 15 mai 2005, Victor Copiimulţi a aterizat la Chişinău. Pe Aeroport, alături de poliţie, îl aştepta şi o echipă de la „Moldova 1”. În acea seară, s-a anunţat că poliţia a reuşit să-l aresteze pe unul dintre cei mai periculoşi bandiţi din RM…
Citiţi săptămâna viitoare despre infernul prin care a trecut Copiimulţi după extrădare, despre o altă întâlnire secretă dintre el şi Papuc, cât şi declaraţiile anchetatorilor, procurorilor şi ale altor personaje pomenite în această poveste.
Materialul este efectuat cu susţinerea Centrului de Investigaţii Jurnalistice
Suesa: www.timpul.md
Sursa
2009-12-18 18:42:13