O luare de atitudine demnă de respect

Cu toţii probabil am aflat despre evenimentele din 13 decembrie din centrul Chişinăului, aşa că nu mai face să relatez ceea ce s-a întîmplat. Aşa cum şi este normal să se întîmple după un asemenea eveniment, reacţiile au urmat cu duiumul. Dat fiind că în societatea nostră prevalează două curente principale, şi anume conservatorismul şi progresismul, societatea s-a scindat între două tabere. Una apreciază gestul credincioşilor, aducînd şi argumente  (nevalabile doar pentru orbi), iar cealaltă tabără - critică gestul, considerîndu-l ”antisemit”.

   Din analiza amanunţită a ideilor contradictorii care persistă, am ajuns la concluzia că am fost martorii unei luări de atitudine demne de laudă. În primul rînd, amplasarea unui obiect religios străin în centul cultural al unui stat cu o cu totul altă religie este o confesiune. Nimeni nu ar fi fost revoltat daca menora în cauză era amplasată în vreo sinagogă oarecare din Chişinău, sau în alt spaţiu privat. Amplasarea ei în centrul Chişinăului este o provocare. Asta ca să nu mai vorbim de relaţiile mai mult decît tensionate care predomină între cele două religii (cei care cunosc cîtuşi de puţin realităţile, ştiu că între noi şi ei cu mare greu va fi linişte).

   Consider acţiunea părintelui A. Cibric ca fiind cît se poate de normală, mai ales dacă ne aducem aminte că demontarea menorei a avut loc frumos, liniştit, paşnic. Altceva era dacă cineva o dădea jos cu vreun procedeu din karate şi o mai şi călca în picoare…

   Pe de altă parte, auzind opiniile celor ce critică gestul, rămîi dezgustat. Ai impresia că toţi sunt orbiţi de “valorile europene”, şi pentru ei este mai important să respecte poziţiile ”political corectness” decît legile strămoşeşti ale acestui neam. Saituri ca curaj.net, unimedia.md sau protv.md ţipă în gura mare (indirect, desigur) că aceasta este o manifestare de fundamentalist ortodox, ceea ce în închipuirile lor este o “reminiscenţă a Evului Mediu”. DA, aceasta este o dovadă de fundamentalism ortodox. Numai că, acesta este un lucru firesc, nu o barbarie, aşa cum ne impune “political corectness”.

   Să nu uităm că fundamentalismul este o modalitate eficientă de afirmare ca naţiune, ca cultură, mai ales în contextul globalizării excesive. Ca exemple avem state precum Iranul, care de nu ar fi ales calea fundamentalismului, ar fi fost de demult o simplă sursă de minereuri utile pentru americani.

    Am ajuns la toleranţă. Cică ar trebui să fim toleranţi cu orice etnie, cu orice religie. Da, noi suntem toleranţi, încă prea toleranţi. Toleranţi însă, ar fi ideal să fim doar cu cei care nu au planuri ascunse faţă de noi. Poţi fi tolerant cu cineva care te-a călcat vără să vrea pe picior, cu cineva care îşi recunoaşte vina, cu cineva care a doua oara n-o să te mai jignească. Însă să fii cu capul în jos la asemenea provocări, nu cred că este corect.

   Despre toleranţă nici nu poate fi vorba dacă cineva jigneşte un popor băştinaş. Un exemplu în plus ar fi situaţia creştinilor din Israel, care numai de toleranţă nu au parte (zilele acestea, pe zidurile unei Biserici din Ierusalim s-a scris în idiş:  “Moarte creştinilor”).

   O întrebare se pune. Dacă un creştin ar fi instalat o cruce peste zidul plîngerii, ce s-ar fi întîmplat? La sigur că ar fi fost luată ca o insultă.

  Aşa că instalarea semnelor religioase cu scopul vădit de a provoca altă religie, este un gest ce nu are dreptul la toleranţă.

   Nu am nimic cu adepţii religiei iudaice, cum nu am nimic nici cu reprezentanţii altor religii. Au religia lor – s-o practice acasă, şi nimeni nu se va simţi ofensat.

  Cît despre saiturile promotoare ale intereselor străine, gen curaj.net sau unimedia.md, ar fi bine să scrie pe prima lor pagină – lingăi ai intereselor străine. Iar apoi să-şi deie cu părerea dacă acţiunile credincioşilor sunt “tolerante” sau nu.

  Un alt lucru este că acţiunile de genul celei de duminică ar putea fi în interesul Patriarhiei Ruse. Se pune întrebarea:  de ce noi, care ne considerăm mai creştini nu facem nimic întru apărarea ortodoxiei? Or, nu cumva în goana noastră după u.e. şi mai ştiu ce alte miraje am uitat că suntem un popor creştin ortodox, care are o misiune de îndeplinit?

Sursa: http://stefanbolocan.wordpress.com/