Am să vă pun în faţă o oglindă

Priviţi în ea fără menajamente – dacă aveţi forţa şi curajul. Ce veţi vedea, oricît pare de incredibil, oricît e de revoltător – e adevărat. E un fragment din fresca decăderii unei ţări infestate, distruse de un stat uzurpat, în care injustiţia face ravagii. Priviţi cum sub potopul strîmbătăţilor emanate din noi, un luptător, lăsat singur, e pe punctul de a se înneca.
Puteţi sprijini campania de combatere a nedreptăţii extreme făcute lui Viorel Rovenţu , prin răspîndirea acestui mesaj, prin participarea la forumul dedicat cazului – http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=46, prin încurajarea luptătorului – tel. 0720870263, email roventu@procesulcomunismului.com, adresa: Nr324 , sat Stănesti, comuna Stănesti, cod poştal 087215, jud. Giurgiu, sau prin sponsorizarea luptei sale în conturile BCR (RNCBROBUGR0) cu coduri IBAN RO34RNCB0145038681590002- lei; RO07RNCB0145038681590003-euro; RO77RNCB0145038681590004-dolari.

Dar poate că nu ştiaţi…
Auziţi întâi, mărturia lui Rovenţu: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/marturie_roventu.asp.htm
Aflaţi apoi “povestea” din presă: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/bibliograf_roventu.asp.htm
Sau cum am auzit-o eu, rezumînd-o: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/sinteza_roventu.asp.htm

Cum nu e totul să te uiţi, ci trebuie să şi vezi , am să vă mărturisesc ce am văzut eu, holbîndu-mă stupefiat în această poveste nemiloasă.

Am văzut un om care a încercat ceea ce toţi românii visau să facă, apărîndu-ne tuturor onoarea şi demnitatea.
Am văzut performanţa vitejilor vînaţi, care distruge mitul Securităţii, sub care ne-am ascuns laşitatea.
Am văzut o anchetă mai mult decît bizară, dovedind faptul că bietii şoferi kamikaze au intrat într-o capcană.
Am văzut un erou care a crezut pe 22 decembrie 1989 că s-a schimbat regimul şi a plătit scump iluzia.
Am văzut că revolta penitenciară a victimelor “dreptului comunist” nu intereseaza “lumea subţire”.
Am văzut cum s-au răzbunat miliţienii în 1990, pe toţi revoltaţii pe care îi aveau în gheare.
Am văzut o ţară în care delicvenţii sînt eliberaţi, uzurpatorii prosperă iar eroii rămîn în puşcărie…încă zece ani.
Am văzut cum cel mai liber român a trebuit să evadeze, sporindu-şi pedeapsa dictată de ocupanţi.
Cum operează justiţia complice (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm )
Am văzut banda FSN îngrozită că trei români, ce ar putea riposta mai dur – ar fi eliberaţi.
Am văzut de ce s-a făcut intens dupa 1990 cultul “dizidenţilor” şi s-au ţinut în umbră rezistenţii.
Am văzut pînă unde a mers frica Iliescului, un mişel căruia i-am permis să facă ce vrea din noi şi din ţară.
Am văzut laşitatea Voiculeştilor ce lovesc copiii prin mineri manipulaţi, pozînd în revoluţionari rafinaţi.
Am văzut cum “eroii din decembrie” s-au cuminţit, cum nu s-au încăpăţinat- ca Rovenţu.
Am văzut partidele satelit camuflînd uzurparea dreptului, acoperind încarcerarea Curajului.
Intelectualii – stînd cu spatele la subiectele jenante.
Presa – tăcînd zece ani si apoi vorbind numai cît trebuie.
Reporterii – folosind un om ca să facă bani din senzaţional şi lăsîndu-l apoi în mizerie.
Societatea civilă – neglijind cea mai semnificativă nedreptate.
Mercenarii “drepturilor omului” – ascunzînd adevărata situaţie a lui Rovenţu.
Cetăţenii României – “circulînd” cu nesimţirea care l-a împins pe Nemeş spre mormînt.
Avocaţii – evitînd, de 10 ani, un client “cu probleme ” şi fără bani.
Am văzut “discreţia” complotiştilor de la Cluj, explicabilă numai prin faptul că au ceva de ascuns.
L-am vazut pe Volcinschi respectat, în timp ce Rovenţu cobora în infern.
Pe Iliescu închizîndu-l pe cel ce a vrut să facă eroic, ceea ce el a făcut laş – pentru a fura trei mandate.
Am văzut pensiile uriaşe luate de toţi mercenarii sistemului comunist, care au lăsat fără pensie un rezistent.
L-am văzut acum o lună pe Rovenţu îngrijind, singur, un băieţel şi o mamă bătrînă, pensionară CAP.
L-am văzut simplu, demn şi singur – încă fremătînd pentru destinul cumplit al neamului românesc.
L-am văzut aşteptînd sceptic un semn de solidaritate.
Necrezînd că se vor mai găsi români care să-l sprijine, din simpatie, ruşine, admiraţie sau gratitudine.
Aşteptînd apariţia unor avocaţi care să-şi asume cazul, fără a cere onorarii – înainte de victorie.
Mirat că pun problema unei campanii de sensibilizare, parcă ruşinat să-şi reveleze postura.
L-am văzut că nu-mi spune că a mai vzut mulţi ca mine, venind, mirîndu-se şi uitîndu-l.
Şi – venind înapoi de la Giurgiu – m-am văzut în sfîrşit şi pe mine.
Vorbind de 20 de ani în gol, incapabil să-mi tranform furia în act eficace.
Pe cale de a dezerta dintr-un război părăsit de toată lumea.
Un jalnic prizonier al oglinzii în care poporul român reuşeşte să nu se uite.

Nu ştiu ce veţi vedea dumneavoastră în oglinda acestui caz.
Dar sper (pentru el, pentru mine, pentru ei) că măcar unii vor dori să evadeze din ea, intervenind.

Ioan Roşca, 15 decembrie 2009