Dumnezeu nu tine cont de soroacele fixate de oameni

Ca de fiecare data cand se apropie un ceas al delimita­rilor vremii, apar tot felul de supozitii privind sfarsitul lumii. Aceste fenomene s-au intamplat mereu, in special atunci cand a fost un soroc de mileniu sau cand lumea a fost zguduita de mari evenimente tragice - cutremure, epidemii, razboaie etc. - care cresteau mizeria generala, suferinta si disperarea in sanul omenirii. Este neindoielnic ca evenimentele tragice universale - vorbesc de calamitati - sau razboaiele, cu tot cortegiul sufe­rintelor umane, sunt, intr-un fel sau altul, “semne ale vremii”, dar asta nu inseamna ca atunci va fi sfarsitul.

In ceea ce pri­veste sorocul anilor, in special al mileniilor, este in afara orica­rei indoieli ca a lega sfarsitul lumii de aceste soroace inseamna a-I aplica lui Dumnezeu masurile omenesti. Numararea anilor si dimensiunea lor este o masura omeneasca, pe care Dumne­zeu ne-a dat-o in clipa in care incepe istoria vazuta, adica la in­ceputul Creatiei. Aceasta se desfasoara in timpul si spatiul cre­ate de Dumnezeu o data cu aparitia universului vazut. El a randuit stelele, luna si soarele spre masura vremilor noastre, dar nu Si-a conditionat niciodata pronia de astfel de soroace. Dumnezeu nu traieste in timp si este greu de crezut ca are ne­voie, ca noi, de implinirea sorocului de o mie sau de doua mii de ani pentru a-Si pune in aplicare planul de desavarsire a lu­mii, hotarat din eternitate in Sfatul de Taina al Sfintei Treimi.
(more…)