Credinţă în praf cosmic

Gata. Punct.

Sunt exasperat. Nu mai încape în mine toleranţă.

Dintotdeauna m-au indignat aşa-zisele bloguri religioase, mai ales în blogosfera moldovenească. De ce? Foarte simplu, nu-mi place ce fac, poate sunt exagerat de subiectiv, dar acesta e adevărul, fiindcă nu poate să-ţi placă provocarea la ură, la distrugere chiar.

Da, e ură. Spun aceste lucruri deoarece am văzut ce se întâmplă în Moldova, cum un grupuleţ de fanaţi ies şi distrug şi nimeni nu se opune, iar dacă zice cineva ceva, atunci este considerat jidan, care nu iubeşte ortodoxia şi deci nu iubeşte nici Republica Moldova, că moldovenii sunt creştini ortodocşi din strămoşi şi trebuie să se apere de cei care au altă opinie.

Să nu fiu înţeles greşit, consider că într-o oarecare măsură ceia ce promovează biserica e bine, e frumos, dar vă rog ţineţi învăţăturile în biserică, acolo e locul lor, nu pe bloguri, unde vrei să citeşti ceva bun şi important şi util, în primul rând. Desigur, după acest post poate să mă strângă cineva de gât, să zică că ateii nu au suflet, nu ajung în rai, bla-bla-bla… Nu-s nici credincios şi nici un ateu corect, dar nu văd legătura de ce dacă cineva nu crede în Dumnezeu este etichetat ca un om rău.

Îmi trece acum prin minte şi ideea cu studierea religiei în şcoală, ceea ce este o mare prostie, la fel ca “deprinderi de viaţă”, deşi ultima măcar te învăţa ceva. La religie nu ştiu ce ai putea bun studia – biografia sfinţilor, rugăciunile pentru fiecare zi a săptămânii, sărbătorile (că dacă mai ştie lumea şi de ele, că sunt în fiecare zi, atunci se pun moldovenii pe sărbătorit şi ne dezvoltăm ca şi până acum)?





Probabil am deviat de la subiect în acest articol, de aceea şi intră în categoria reflecţii, dar este greşit să nu spun tot ce am în gând, tot ceea ce cred şi tot ceea ce este aproape de “adevărul suprem”.