”Noi, cei care suntem în țara asta străină, ne purtăm containerele în spate, după noi, ca niște melci…”

Teatrul Odeon din București a găzduit în acest weekend spectacolul realizat de basarabeanul Constantin Cheianu, În container. Evenimentul a reunit încă de la premiera sa din 21 noiembrie numeroși români de pe ambele maluri ale Prutului, oferindu-le acestora o reprezentare tragi-comică a dramei cetățenilor moldoveni care încearcă să-și părăsească țara în căutarea unei vieți mai bune și a unei surse de venit pentru familiile lor pe care le lasă în urmă.

Personajele sunt interpretate de Mihai Smarandache, Marius Damian, Dimitrii Bogomaz, Gabriel Pintilei, Relu Poalelungi și Irina Mazanitis, iar acțiunea se petrece într-un hostel pierdut de prin Europa care îi are ca ”oaspeți” pe mai mulți emigranți, dintre care 3 sunt moldoveni. Aceștia se întâlnesc după ce sunt îndrumați de ucrainieni, ruși și alți estici, să coboare la etajul 1, unde își aștepta norocul cel mai experimentat dintre aceștia, Sergiu. Nerăbdător și emoționat, acesta număra minutele până la venirea lituanianului Donatas, care urma să îi facă un pașaport UE lituanian, cu ajutorul căruia să poată ajunge în Irlanda. Ceilalți doi, Igor și Viorel, îl roagă și ei e Sergiu să le intermedieze relația cu Donatas, ca să ajungă și ei în Irlanda. Cei trei se pomenesc în mijlocul unui amestec de intrigi și minciuni, construit, în mod ironic, în jurul originii lor comune, de moldoveni pământeni, ceea ce sporește dramatismul piesei în sine. Actorii reușesc să creeze personaje cu trăsături specifice și fascinante, imaginea lor fiind completată de mesajele pline de sens și înțelepciune practică pe care le transmit, fie prin limbaj, fie prin comportament. Forțarea propriei voințe pe care o operează personajele este redată de următoarele cuvinte ale cuiva care a reușit să ajungă în țara europeană mult visată: ”Chiar și după ce am ajuns în Irlanda și am scăpat de containerul în care am călătorit 3 zile în condiții insuportabile, aflându-mă acum și aici, eu tot în container mă simt. Toate zilele îmi sunt la fel, de la de acasă la muncă și înapoi. Noi, cei care venim din afară în țara asta străină nu vom scăpa niciodată de containerul nostru. Am ajuns să îl purtăm în spate, după noi, ca niște melci…”. Conștientizarea acestui adevăr nu îi face însă pe cei 3 să renunțe, ei îcercând mai curând să ignore sensul profund al acestuia nu din ignoranță, ci mai curând din lipsă de soluții alternative.

Chestiunea cetățeniei, a identității și a statului falimentar sunt aduse în discuție în cel mai ”crud” mod, așa cum sunt resimțite pe propria piele de către cetățenii din fostele republici sovietice. Gravitatea contextului este accentuată inclusiv de evenimentele care se produc în scenă, cele 3 personaje care râvneau să poată munci în Irlanda sfârșind tragic înainte să se poată bucura împreună cu familiile lor de viața pe care ar merita-o orice ființă umană. Dialoguri ascuțite, expresii pline de sens și sesizări publice îndreptate catre spectatori – toate acestea fac din teatrul regizorului Constantin Cheianu un festin al emoțiilor, generând atât lacrimi de râs, cât și de plâns, de multe ori simultan. ”În container” nu face nici într-un fel excepție de la această regulă.

Piesa se va mai juca și la începutul anului 2010, atât în România, cât și în RM.

Tudor Cojocaru