Dumnezeu şi cosmosul

de Andrei COCIUG

Mici şi mari toţi suntem deprinşi cu anumite informaţii care arareori realizăm că pot fi nişte clişee sau lucruri eronate despre tot ce este în jurul nostru şi în interiorul nostru. Să încercăm să privim lucrurile şi din altă perspectivă, pentru că în felul acesta vom fi mai aproape de adevăr. Omul de azi, de ieri, poate şi de mâine, trăieşte într-o lume, realitatea căreia nu o conştientizează până la capăt. Chiar şi ceea ce conştientizează de multe ori este prea puţin înţeles. Omul simte permanent nevoia să construiască, să creeze ceva nou. Este o sete nebună care îl stăpâneşte, de care conştient sau nu, se avântă pentru a căuta adevărul. În toate aceste căutări, nu de puţine ori, au fost înregistrate mai multe eşecuri decât reuşite. Dar în definitive se caută adevărul autentic sau unul mai mult convenabil lui? Despre adevăr s-a discutat mult, dar ce este adevărul nimeni nu este în stare să spună. Oricât s-a încercat, omul mai mult s-a rătăcit şi a ajuns în impas. Oricum, această sete de a căuta adevărul nu seacă în noi, ci simţim un gol imens în fiinţa noastră pe care încă nimeni nu l-a umplut. Căutăm… căutăm, dar de fiecare dată ceva ne scapă. În legea firii noastre este impregnat simţul de a căuta, de a cunoaşte, însă ce căutam şi de ce?

Ştiinţa încearcă să caute noi dimensiuni în spaţiu prin tot felul de formule, ajunge nu de puţine ori singură în conflict cu sine. Savantul, sărmanul, de multe ori ridică din umeri şi rămâne nedumerit. Odată cu noile descoperiri ale lui Einstein, ştiinţa a ajuns şi la o mai mare confuzie. Descoperirile tot mai subtile din cadrul microuniversului nostru au dus la aceea că unele legi nu-şi mai au rostul. La fel se întâmplă şi în cadrul macrouniversului.