Nu ştiu ce mai poate fi spus după ce ne-am asigurat încă odată că organele de forţă de la noi sunt în strânsă legătură, protejându-se între ei ca fraţii. Unul dintre principalii vinovaţi de ce s-a întâmplat în aprilie 2009, Gheorghe Papuc, a mers ieri la procuratură în calitate de… martor dom’le. Deşi ancheta asupra acestui individ trebuia pornită de mult, el nefăcându-se vinovat doar de crimele din aprilie, ci şi de alte infracţiuni comise în perioada guvernării comuniste, Papuc umblă bine-mersi, mai venind pe la Procuratură în calitate de martor.
Martor la ce, mă Zubco? La crimele pe care le-au făcut subalternii săi la ordinul lui? Sau sunteţi voi nu ştiu ce super-buper anchetatori şi aţi descoperit noi metode de anchetă: criminalii să fie audiaţi ca martori? Dacă e aşa, atunci, tovarăşe Zubco, sunteţi demn de Cartea Recordurilor. Eu mă gândesc foarte serios să trimit un mail celor de la Guiness Book, pentru a le povesti despre descoperirile voastre senzaţionale în domeniul anchetării.
Mă simt frustrat, enervat, supărat, mâniat, spuneţi-i cum vreţi, dar când l-am văzut pe Papuc cu câtă nonşalanţă vorbea despre profesionalismul său, am început să turbez de mânie. Nu mai zic nimic de declaraţiile procurorului care l-a audiat pe criminal. Mie mi s-a părut a fi un imbecil, un mare imbecil!
Eeh, dar de ce să ne mai mâniem noi aşa, fără rost? Ne-am mâniat şi atunci când l-au numit pe Cociorva, cel ce l-a maltratat pe Mătăsaru, comisar al capitalei, ne mâniem când vedem că pe zi ce trece nimeni nu este tras la răspundere pentru ce s-a întâmplat în aprilie. Fraţilor, de ce să ne mâniem noi aşa, fără rost? Poate ne mâniem într-o zi vreo 30 de mii şi ne ducem la Zubco şi-i cerem socoteală?