Si plang cu spini de roze,
Iar lacrima amara
Se scurge printre poze.
E toamna timpurie
Si ploua cu tristete,
Cand frunza purpurie,
Pluteste a noblete.
E toamna efemera
Afara si in mine...
Si trista atmosfera
Se scurge prin suspine.
E toamna unanima,
(Ca un portret banal)
Pictata fara rima
In masti de carnaval.
E toamna purulenta
Si obsedant de rece
Cand ploaia violenta
Pe langa mine trece.
E toamna fara soare
Si cu copacii goi,
Iar frunza care moare,
Se zbate in noroi.
E toamna pe degeaba
Sa aiba fiecare.
Si ma indeamna graba
Sa prind si eu o boare.
E toamna garbovita
Pe undeva prin lume,
Si un catun se-agita
Sa i se dea un nume.
E toamna dupa-amiaza
Si orele se-opresc;
Emotia e treaza
In sufletu-mi lumesc.
E toamna naturala,
E toamna fara nume,
E muta si banala,
E ultima din lume...
