PCRM II- Adevărar sau Manipulare

Călăuzită de faptul că Vladimir Ţurcan, unul dintre liderii comuniştilor din ultima vreme, a anunţat că va părăsi formaţiunea lui Voronin, presa de la Chişinău s-a grăbit să afirme că PCRM se destramă. Nu miră faptul că Ţurcan nu agreează politica partidului care i-a oferit trei mandate consecutive de deputat, ci decizia unor comunişti convinşi de a-l urma.

Presa a speculat, iar implicaţii nu au negat că mai mulţi comunişti vor adera la partidul de stânga pe care îl va crea Ţurcan. Printre numele vehiculate se regăsesc Victor Stepaniuc şi Ivan Calin, doi dintre deputaţii care s-au declarat împotriva alegerilor anticipate. Aceste posibile strămutări nu au cum să nu lase loc de interpretări, or se ştie că oricine din PCRM ar putea fi necomunist, dar nu Stepaniuc şi Calin. Primul dintre ei a fost cel mai important promotor al comunismului, al «istoriei Moldovei», şi al «limbii moldoveneşti», considerând că moldovenii ar fi diferiţi din punct de vedere etnic de români. Victor Stepaniuc este unul dintre partizanii fervenţi ai ideii comuniste, membru al PCUS. În anul 1991, după desfiinţarea PCUS, Stepaniuc a revigorat împreună cu Voronin acest partid, a devenit membru al PCRM, pe listele căruia a fost ales în repetate rânduri ca deputat.

Şi biografia lui Calin este strâns legată de PCRM. Din 1963 şi până în prezent a promovat ideile comunismului, fiind chiar deputat în Sovietul Suprem al URSS, distins cu Ordinul Lenin, Ordinul Revoluţiei din Octombrie şi cu trei Ordine Drapelul Roşu al Muncii.

Dacă îi comparăm pe aceşti doi «supăraţi pe comunism» cu Vladimir Voronin, cu siguranţă, într-o ierarhie a celor mai acerbi comunişti, nu îi putem clasa mai jos decât actualul lider al PCRM. Astfel, nu are cum să nu apară întrebarea: De ce tocmai ei? Oare nu este aceasta o tactică a comuniştilor de a câştiga mai multe voturi la viitoarele alegeri? Oare acest viitor partid nu este opera diabolicului Tkaciuk? Sunt întrebări la care răspunsul trebuie căutat, iar dacă nu-l găsim, inventat sau imaginat. Mi-e greu să mă gândesc că Voronin a devenit atât de respingător, încât chiar şi cei mai buni camarazi partinici să se întoarcă împotriva sa