25 decembrie – “crăciun de stat” şi “guvern al sectarilor”?

Am scris şi anul trecut părerea mea despre calendarul vechi, în special despre sărbătorirea Crăciunului în „stil european” şi „stil tradiţional”. Dincolo de problemele legate de diferenţele enorme între „calendarul european civil” (zis „stil nou”) şi „calendarul tradiţional bisericesc”, pentru mine zilele 25 decembrie şi 7 ianuarie au o altă semnificaţie.

Procesul globalizării înseamnă şi procesul de deconstrucţie a valorilor şi identităţilor. Are loc o desacralizarea a sărbătorilor, de transformarea lor în „brand-uri” comerciale. Ziua de 25 decembrie demult nu mai este o sărbătoare creştină, ci o zi internaţională a reducerilor în supermarkete.

La polul opus se află „Crăciunul pe vechi”, care continuă să fie ceea ce a fost şi acum 2 mii de ani: o sărbătorire a naşterii Domnului Iisus Hristos.

În momentul în care omul alege între nou şi vechi, el alege setul de valori la care aderă: „Crăciunul pe nou” înseamnă disoluţia identităţii, „Crăciunul pe vechi” înseamnă păstrarea autenticităţii spiritualităţii româneşti.

Decizia guvernului Filat de a declara ziua de 25 decembrie „zi nelucrătoare” este total inoportună, fiind chiar o ingerinţă în problemele interne a Bisericii Ortodoxe.

Cel mai grav este faptul că această măsură pseudo-creştinească a fost făcută fără a consulta reprezentanţii celor două Mitropolii, cea a Moldovei şi cea a Basarabiei. Nici una din aceste structuri bisericeşti nu urmează calendarul nou.

De dragul cui a instituit guvernul liberal „crăciunul de stat”? De dragul protestanţilor şi catolicilor care nu reprezintă nici 4 la sută din populaţie?