Alegerile parlamentare anticipate şi Cazul Palanca ca test al clasei politice
Aşa cum am şi presupus anterior, comuniştii nu au votat pentru alegerea lui Marian Lupu la funcţia de preşedinte. Păcat. Nu ne rămâne decât să regretăm. Nu pentru că Marian Lupu ar fi fost cea mai bună candidatură la această funcţie, ci pentru că nealegerea lui îl obligă pe preşedintele interimar la ţării Mihai Ghimpu să dizolve Parlamentul şi să anunţe înspre toamnă alegeri parlamentare anticipate, de care ţara nu are nevoie.Declaraţiile lui Mihai Ghimpu privind adoptarea unei noi Constituţii care ar permite alegerea lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte al ţării de către actualul Parlament cu doar 52 de voturi nu pot fi luate în serios. Vorbe de clacă. Chiar şi premierul Filat a ironizat pe seama lor. Dar dacă se va merge totuşi pe această cale, atunci AIE va putea fi acuzată de uzurparea puterii de stat, iar comuniştii vor obţine o victorie zdrobitoare la următoarele alegeri parlamentare.
În toamna anului viitor vom avea alegeri parlamentare anticipate. Cum se vor prezenta partidele politice la aceste alegeri?
Să începem cu PCRM. Comuniştii au susţinut testul unităţii de partid. Aproape că l-au susţinut. Bătrânul lider comunist Vladimir Voronin i-a putut ţine în frâu pe deputaţii PCRM care şi-au manifestat deschis dorinţa de-al vota pe Marian Lupu, dar nu au avut suficient curaj ca să-l înfrunte pe ex-preşedintele Republicii Moldova. Dar asta nu înseamnă că din actuala fracţiune PCRM nu vor sări aşchii până la alegerile parlamentare anticipate. Deja este clar că un grup de deputaţi comunişti, în frunte cu Vladimir Ţurcan, se va desprinde de nucleul condus de Vladimir Voronin. Este de aşteptat că anumite structuri din teritoriu vor migra de la comunişti cel mai probabil spre Partidul Democrat al lui Marian Lupu. Cu toate acestea, PCRM va rămâne o forţă politică importantă, cel puţin, pe perioada în care Voronin se va afla în fruntea acestei formaţiuni. Cum însă Voronin se va retrage, PCRM ori se va desface definitiv, ori va ajunge o formaţiune politică periferică, anchilozată în ideologia bolşevică. E puţin probabil că Voronin va mai reforma acest partid.
Cu cât ne vom apropia mai mult de alegerile parlamentare anticipate, aliaţii politici din AIE vor deveni tot mai puţin prietenoşi unii cu alţii şi tot mai des se vor înţepa încercând să acumuleze simpatiile electoratului.
Partidul Democrat al tandemului Lupu-Diacov se va distanţa cât mai mult posibil de cele 3 partide liberale din cadrul AIE. Disocierea celor doi lideri democraţi de „iredentistul” şi „radicalul” Mihai Ghimpu îi va permite PD-ului să intre în lanul mănos la electoratului comunist, de unde Lupu speră să înghită o halcă bună. De aceea, democraţii vor lovi mai curând în liberali decât în comunişti, chiar dacă primii sunt partenerii lor din cadrul coaliţiei de guvernământ, iar ultimii reprezintă opoziţia parlamentară. Ca să pună mâna pe procentele electorale al comuniştilor, Lupu are nevoie să-l substituie, dar nu să-l combată pe Voronin. Lupta cu PL constituie mijlocul cel mai simplu, dar şi cel mai eficient.
Şi PLDM va muşca din PL. Dar, dacă Lupu îi va ataca pe liberali pentru a intra în electoratul comunist, atunci Filat va lovi în Ghimpu şi Chirtoacă pentru a le smulge electoratul. Şansele vor fi inegale. PLDM dispune de o imensă presă de partid, pe când PL, în virtutea calităţii lui de partid ce participă la guvernare, va putea conta doar pe anumite spaţii la instituţiile publice ale adiovizualului. Deja Vladimir Filat şi presa pe care o controlează acesta a început să exploateze în plan mediatic greşelile pe care le comit Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Ultimii încă nu au înţeles că trebuie să fie mult mai atenţi şi să nu-i ofere lui Filat, dar nici lui Lupu, prilejuri de a fi atacaţi. Partea slabă a liberalilor este prestaţia lui Mihai Ghimpu în Parlament. Dar şi modul superficial în care administrează trebuirile în municipiul Chişinău primarul general Dorin Chirtoacă.
Totuşi, adversarul numărul 1 al lui Vladimir Filat va fi Marian Lupu, nu Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Filat înţelege că Lupu dispune de un bazin electoral mai mare decât cel al PLDM-ului, deoarece electoratul cu viziuni de stânga, socialiste, este deocamdată mult mai mare în Republica Moldova decât cel cu viziuni liberale. În general, în competiţia dintre PD şi PLDM la alegerile parlamentare anticipate din 2010, democraţii sunt mult mai bine plasaţi decât liberal-democraţii. Filat va avea dezavantajul de a intra în alegeri în poziţia de prim-ministru al Republicii Moldova, el fiind responsabil pentru toate problemele cu care se confruntă cetăţeanul, care este şi alegător. Pe când Marian Lupu este un preşedinte neînscăunat, faţă de care nu poţi avea prea multe pretenţii.
Aşadar, comuniştii vor ieşi din joc încetul cu încetul. Lupta politică cea mare se va da între componentele actualei coaliţii de guvernământ. Confruntarea dintre Lupu şi Filat va domina viaţa politică de până la alegerile parlamentare anticipate, dar s-ar putea ca şi în perioada de după acestea. Asta însă dacă până atunci toate cele 4 componente AIE nu vor dezamăgi mult prea mult electoratul. O asemenea evoluţie a lucrurilor nu este exclusă. Cazul Palanca este unul grăitor. Deocamdată toate cele 4 partide aeiste acceptă cedarea teritoriului naţional al Republicii Moldova către Ucraina. În general, cazul Palanca este primul test de curaj şi de patriotism pe care trebuie să-l treacă partidele de guvernământ. În funcţie de asta vom putea să afirmăm dacă avem o guvernare care ţine la interesul naţional sau este una antinaţională. Deşi avem o presimţire proastă, nu ne vom grăbi să judecăm. Deocamdată s-au făcut doar declaraţii. Să vedem care vor fi acţiunile guvernanţilor. Atunci vom judeca după fapte, nu după vorbe.
Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX
Sursa
2009-12-10 11:13:48