Cel mai bun va rămâne la urmă
Afară era întuneric bezdnă, dar îl durea în cot de întuneric. Nu mai suporta şansonul de pe casetă pe care toţi şoferii lumii (mă rog, ai Moldovei) păreau să-l idolatrizeze. Mâna nu îl durea, doar că gipsul mirosea a dulce-acrişor de carte mucezită… Dac-ar fi putut să doarmă era cu totul altceva. Dar nu putea adormi [...]
Sursa
2009-12-10 10:32:49