Afară era întuneric bezdnă, dar îl durea în cot de întuneric. Nu mai suporta şansonul de pe casetă pe care toţi şoferii lumii (mă rog, ai Moldovei) păreau să-l idolatrizeze. Mâna nu îl durea, doar că gipsul mirosea a dulce-acrişor de carte mucezită… Dac-ar fi putut să doarmă era cu totul altceva. Dar nu putea adormi [...]