De ce nu se stinge lumina în Republica Moldova?

Guvernul Filat nu se supune „prezicerilor” pesimiste şi continuă sa adune bile albe. În pofida pronosticurilor pesimiste şi împotriva voinţei comuniştilor, cabinetul, cu mici excepţii, vorbeşte şi face. Lumina nu se stinge în satele moldoveneşti, salariile, bursele şi pensiile se achită la timp, iar despre galoşi rar cine îşi mai aminteşte. Despre criza cadrelor nici vorbă: cine nu credea poate să-şi satisfacă curiozitatea şi să afl e că „nasc” oameni şi alte partide decât PCRM – s-a fi nalizat, în mare măsură, completarea ministerelor şi departamentelor, iar acum urmează să se limpezească apele şi în teritoriu. Nu de alta, dar nu poţi face lucruri noi cu oameni vechi sau, cum ne-a arătat viaţa, nu-i bine când într-o echipă joacă şi Tanda, şi Manda. În societate nici zare de panică – oamenii s-au săturat de confruntări şi reglări de conturi (numai unii reprezentaţi ai PCRM toarnă, din când în când, benzină în focul care se stinge), îşi caută de treabă şi, încet cu încetul, uită că au existat şi alte guverne. Dimpotrivă, ceea ce a făcut actualul cabinet în câteva săptămâni nu au făcut foştii guvernanţi în opt ani. Doar câteva exemple: au fost deblocate relaţiile cu ţările vecine – vizita premierului la Bucureşti şi convorbirea avută la Yalta cu Iulia Timoşenco au dat efectul scontat or, astăzi nimeni, cu excepţiile de rigoare, nu mai priveşte chiorâş la Ucraina şi România, suspectândule în rea-voinţă faţă de mioritica Basarabie; poate pentru prima dată în istoria contemporană a Republicii Moldova autorităţile sunt tentate să dialogheze cu Moscova nu din considerente gen mare-mic, bogat-sărac, dar din poziţii egale (zic „tentate”, fi indcă intenţiile sănătoase trebuie cimentate cu acţiuni concrete); după luni întregi de tergiversare a fost semnat, în doar câteva zile, acordul cu România despre micul trafi c la frontieră şi peste 1.200.000 de cetăţeni vor avea undă verde peste Prut; accesul liber al moldovenilor în spaţiul european şi aderarea republicii la UE nu mai ţin de domeniul fantasticului, dar sunt o prioritate majoră a actualei puteri; organele de drept au decis să pună capăt mafi ei cărnii, mafi ei peştelui, mafi ei ţigărilor şi altor feluri de mafi i; au fost revocaţi din funcţii o mulţime de ambasadori care promovau în exterior nu imaginea republicii, dar lustruiau fără ruşine faţa fostei guvernări… Bineînţeles, lăstarii noului îşi fac cu greu loc în această societate bolnavă, iar orice mişcare a cabinetului Filat este luată în ţeapă de acei care nu pot ieşi din mrejele trecutului şi care consideră în continuare că numai ei sunt în stare să fericească acest popor, minţit cu neruşinare ani de zile. Faptul că actuala guvernare nu agreează populismul ieftin şi spune lucrurilor pe nume este speculat de exponenţii vechiului regim, care arată, cu cinismul care îi caracterizează, cu degetul la trecutul nu chiar îndepărtat – chipurile, mai ţineţi minte cum noi vă majoram, aproape în fi ecare trimestru, salariile şi pensiile, iar aceştia strâng tot mai mult cureaua? Deprinşi să ducă lumea cu bombonica şi să ascundă starea reală a lucrurilor, aceştia uită să spună că doi-trei ani în urmă nu era criză, că majorările de salarii şi pensii nu făceau faţă creşterii galopante a preţurilor şi serviciilor şi că astăzi strânge cureaua nu numai săraca Moldovă, dar şi bogata Germanie. Altfel, „tumănirea” minţilor cetăţenilor continuă, iar rolul de lider în acest masiv atac ideologic îl păstrează televiziunea publică. Ca şi pe timpurile de tristă amintire aici se promovează cu neruşinare imaginea partidului afl at în opoziţie şi se lasă premeditat în umbră activitatea actualei guvernări. Orice afi rmaţie a puterii, indiferent de gravitatea acesteia, este caracterizată pe toate feţele de liderii opoziţiei, iar timpul oferit părţilor nu este în folosul guvernării. După o constatare a unui demnitar, care ocupă un minut-două, urmează declaraţii de patru-cinci minute de la conferinţele de presă ale comuniştilor. Iurie Muntean şi Igor Dodon au devenit adevărate vedete ale postului de televiziune Moldova-1, iar emisiunea „Mesager” fără aceste două personaje pare de neconceput. Nu zic, Doamne fereşte, că trebuie închisă gura opoziţiei, dar cum rămâne cu măsura?
autor: VICTOR COBĂSNEANU (Observatorul de Nord)