când au plecat

s-au dus şi au lăsat,
tot ce era mai scump, mai vechi, mai nou,
sau dus şi au plecat,
pe ani, pe zile, fără ca să ştie când se vor întoarce înapoi

au plâns şi au iertat,
tot ce le-au spus, regretele le-au pus acolo, undeva în gol,
nu au mai vrut, nu mai puteau,
nu mai aveau puteri să strige “ Noi… Voi… Noi… !”

când au plecat au zis că vin,
că se întorc, că stau puţin de tot,
nu au ştiut, nu s-au gândit
că ei minţeau fără de voia lor

erau săraci, erau bogaţi
toţi şi-au luat desaga subţiori
au zis că pleacă pe-înserat
aşa şi au făcut, s-au dus când luna îi pândea acolo printre nori

lăsaţi cu cei de-un sânge sau cu unul mestecat
nu au ştiut că mâine nu va fi la fel
cum şi era - un tot întreg
vor fi doar părţi, tăiate de destinul greu