Pericolul nestiut al vaccinurilor
Vaccinarea si mutatiile genetice : mobilitatea materialului
genetic intre formele de viata
In septembrie 1971 a devenit evident faptul ca vaccinarile pot sa modifice structura genetica a omului; la acea data oameni de stiinta din Geneva au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. Initial, bacteriologi japonezi au descoperit ca bacteriile unei specii au transferat propria rezistenta la antibiotice bacteriilor dintr-o specie complet diferita. Dr. Maurice Stroun si dr. Philip Anker de la Departamentul de Fiziologie a Plantelor din cadrul Universitatii din Geneva, au inceput sa acumuleze dovezi ca transferul de informatie genetica nu se limiteaza la bacterii, ci poate sa survina si de la bacterii la specii superioare de plante si animale. Potrivit unui articol din “World Medicine” din 22 septembrie 1971, “oamenii de stiinta din Geneva sunt convinsi ca animalele si plantele normale pot elibera ADN si acest ADN este preluat de alte celule din alt organism”.
In cadrul unui experiment, cercetatorii din Geneva au extras auriculele din inima de broasca si le-au imersat pentru mai multe ore intr-o suspensie de bacterii. Dupa aceea, ei au gasit un procentaj inalt de hibridizare ADN-ARN intre ADN-ul bacterian extras din aceeasi specie de bacterii ca cea folosita in experiment si ADN-ul titrat extras din auriculele care fusesera imersate in suspensia bacteriana. ADN-ul bacterian fusese absorbit de celulele animale. Acest fenomen a fost denumit “transcesiune”. Exista dovezi ca acest fenomen se intampla permanent in interiorul corpului omenesc. Se poate presupune, de exemplu, ca afectarea inimii dupa reumatismul articular acut ar putea fi rezultatul actiunii sistemului imunitar impotriva propriilor celule care produc un ARN strain ca urmare a absorbtiei de ADN strain.
In revista “Science” din 10 noiembrie 1972, a aparut un articol in care s-a demonstrat ca in celulele creierului de broasca a fost gasit ARN bacterian dupa o infectie bacteriana peritoneala. In numarul din aprilie 1973 al “Journal of Bacteriology”, ADN bacterian eliberat spontan a fost gasit incorporat in nucleii celulari ai auriculelor de broasca. Studiile lui Phillipe Anker si Maurice Stroun au demonstrat producerea urmatoarelor fenomene : procese de eliberare spontana de ADN din celulele mamiferelor, transfer spontan de ADN de la bacterii la organisme superioare, transfer spontan de ADN intre celulele organismelor superioare, eliberare de ARN din celulele de mamifere si activitate biologica a complexelor eliberate care contin ARN.
Transformari celulare maligne cauzate de ADN-ul strain
Exista dovezi ca ADN-ul strain circulant poate cauza transformare maligna. Intr-un numar din 1977 a “International Review of Cytology”, vol. 51, Anker si Stroun discuta posibilele efecte ale ADN-ului strain in transformarea celulara maligna. Cand ADN-ul strain este transcris intr-o celula dintr-un organism diferit, “acest eveniment biologic general este legat de preluarea de catre celule a ADN-ului bacterian eliberat spontan, sugerand astfel existenta ADN-ului circulant. Avand in vedere transformarile maligne obtinute cu ADN, este postulat rolul oncogen (cauzator de cancer) al ADN-ului circulant”.
Problema a devenit si mai interesanta dupa anul 1975 cand s-a descoperit ca virusurile cauzatoare de cancer la animale poseda o enzima speciala numita revers-transcriptaza. Aceste virusuri sunt numite ARN- virusuri. Un ARN-virus, care poseda revers-transcriptaza in structura sa, are capacitatea de a forma lanturi de ADN care se integreaza cu usurinta in ADN-ul celulei-gazda pe care virusul a infectat-o. Studii ale dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers indica faptul ca virusurile ARN care nu cauzeaza cancer pot, de asemenea, sa formeze ADN, chiar fara prezenta revers-transcriptazei. ADN-ul format in acest fel, dintr-un virus ARN se numeste provirus. Se stie ca unele virusuri necancerigene au tendinta sa persiste timp indelungat in celule ca provirusuri, fara sa cauzeze, in aparenta, vreo boala. Cu alte cuvinte, raman in stare latenta. Exemple de virusuri ARN obisnuite care nu cauzeaza cancer, per se, dar au capacitatea de a forma provirusuri sunt : influenza (gripa), pojarul, oreionul si virusul poliomielitei. In numarul din 22 octombrie 1967 al “British Medical Journal”, cercetatori germani au relevat faptul ca scleroza multipla pare sa fie provocata de vaccinarile impotriva variolei, febrei tifoide, tetanosului, poliomielitei, tuberculozei si difteriei. Chiar mai devreme, in 1965, Zintchenko a raportat 12 cazuri in care scleroza multipla a aparut dupa vaccinarea anti-rabie.
Amintiti-va faptul ca intre anii 1950-1970, milioane de oameni au fost injectati cu vaccinurile polio (anti-poliomielita) care contineau virusul simian 40 (virus de la maimuta, numit SV-40), transferat in vaccinuri din rinichiul de maimuta contaminat, folosit pentru cultivarea vaccinului. Este imposibil sa indepartezi virusurile animale din culturile vaccinale. Va reamintim ca SV-40, al 40-lea virus descoperit in tesuturile simiene este un virus oncogen (cauzator de cancer).
Programele de vaccinare in masa impotriva gripei, pojarului, oreionului si poliomielitei reprezinta, de fapt, insamantarea oamenilor cu ARN si provirusuri care devin latente pentru perioade lungi de timp in interiorul corpului omenesc, si care se activeaza mai tarziu, in cursul vietii.
Sindromul post-poliomielita este un bun exemplu in acest sens. Alte exemple pot include asa-numitele boli mezenchimale si de colagen, ca artrita reumatoida, scleroza multipla si lupusul eritematos, in care sistemul imunitar produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi ale bolnavului – tesuturi care au fost impregnate cu material genetic strain.
__________________
Om rational este cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)
CestinOrtodox.ro
Sursa
2009-12-07 14:55:52