Ţară mică cu alegeri multe

Am urmărit cu atenţie procesul electoral din ţara vecină, România. Dacă vecinii noştri au rezolvat alegerea preşedintelui într-un mod democratic ireproşabil, într-un timp  scurt aşa cum prevede Consituţia acestei ţări, atunci noi avem încă foarte multe de învăţat la acest capitol. Dacă românii şi-au ales preşedintele în doar două săptămâni, noi ne chinuim de un an de zile.  Lucru acesta se întâmplă din cauza orgoliilor, şi intereselor  politice existente la noi.

 Este evident pentru oricine  că doar alegerea directă a preşedintelui ţării poate pune capăt crizei politice şi  aducerea unui minim echilibru politic în ţară. Dar aşa ce avem?  Jocul  interminabil de alegere a şefului statului, care  provoacă un dezgust faţă de procesul electoral. Moldova este una din puţinele ţări din Europa unde procesele electorale sunt foarte frecvente. Deja ne-am câştigat renumele de ţara alegerilor anticipate. Aici putem să ne aducem aminte de alegerea primarului general al municipiului Chişinău, de acum 3 ani în urmă  când mai multe tentatice s-au soldat cu un eşec lamentabil şi jalnic. Atunci populaţia Chişinăului a demonstrat că frecvenţa proceselor electorale dezgustă alegătorii.

Întorcându-mă la alegerea preşedintelui în ţara noastră, aştept ca cele patru partide care au format Alianţa să se ţină de cuvânt şi să modifice articolul din Constituţie privind alegerea şefului statului. Iar  recentul studiu  care a demonstrat că 70 % din cetăţenii Republicii Moldova doresc alegerea directă a şefului statului, imi dă speranţe că această modificare se va produce în curând. S-a argumentat că este prea costisitor că să se mai desfăşoare un scrutin electoral pentru alegerea preşedintelui, dar , doar din anul 2000  am avut parte de opt încercări de alegere a şefului statului, din care şase au eşuat. Acest lucru încă o dată ne vorbeşte că poporul prin vot direct trebuie să îşi aleagă preşedintele. Eu cel puţin doresc să imi aleg preşedintele prin vot direct,  doar aşa voi putea cere socoteală de la acel pe care l-am ales. Motivele invocate de comunişti pentru a nu a alege şeful ţării, dau dovdă că pentru ei  ca şi grupare politică interesele de partid prevalează interesului naţional.

 De-a lungul scurtei istorii independente  multitudinea alegerilor anticipate în mare  pare  au fost cauzate de comunişti şi de aliaţii lor. Este straniu cum  un partid certat cu democraţia recurge anume la acest procedeu democratic pentru aşi rezolva interesul. Încă o dată acest lucru ne demonstrează  că o parte a elitei politică de la Chişinău percep altfel democraţia decât ea este. Pentru unii politicieni orice supărare personală o  transformă în alegeri anticipate. Provocând alegeri anticipate nimeni nu garantează că situaţia din prezent nu se va mai repeta, şi atunci cum rămâne cu încrederea dată de cetăţeni actualei puteri . În acest ritm proverbul „satul arde iar baba se piaptănă” prinde contur.

Sunt sigur că şi actuala opoziţiei înţelege perfect că alegerile anticipate acum nu sunt o soluţie, însă încă nu se pot resemna cu statutul de opoziţie. Pai, dragă opoziţie, asta şi înseamnă democraţie, să ştii să  faci politică din opoziţie. O dovadă a maturizării clasei politice, o văd prin modificare constituţiei în ce priveşte alegerea directă a şefului statului. Nu zic că viaţa omului simplu se va îmbunătăţi imediat,dar cel puţin cetăţeanul simplu va putea contribui personal la alegerea preşedintelui prin vot direct, dar nu un partid să o facă în locul său. Sfintele Scripturi spun că doar prin măsuri chibzuite se poate de câştigat lupte, prin înţelepciuni se poate zidi o cetate, iar prin pricepere ea se întăreşte. Acestea ar fi unele din calităţi pe  care ar trebui să le aibă puterea, dacă sincer îşi doresc depăşirea crizei politice.