Teoria complimentelor

COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.

“-iubi, ce bine arati in rochia asta!”
da, serios? in restul hainelor arat rau?

sunteti de acord sau nu, dar un compliment in adresa ta nu e altceva decit o dovada ca dezamagesti in continuu si regulat. daca nu ar fi asa, ai primi complimente zilnic, sau macar saptaminal(ca atitudinea de prietenie si stima – conform definitiei dex – nu se exprima doar de sarbatori), nu cu acele ocazii speciale in care-ti pui haine de sarbatoare si te fardezi altfel decit de obicei

complimentele facute rar sunt ca plimbarile cu o rabla de masina pe care tocmai ai scos-o din autoservice – le savurezi pina la prima groapa, in rest, cit tii masina in garaj, nu simti nevoia sa ai grija de ea…. totusi e o rabla in continuare, totusi dezamageste in continuare

nu va ramine altceva decit sa va faceti complimente regulat si des, ca sa-i aratati persoanei date atitudinea de prietenie si respect

alte teorii AICI